Roșu contemplează sângele dăruitor de viață,
Tremurând îl simt în vene, scurs și mereu amar
Căci ei simt, dar nu trec peste a mea ceață,
Vor să mi te ia, sa transforme amurg în coșmar
Gusturile-mi sunt portocalii de nehotărâte,
Și cu toate astea, știu că te-am dorit din prima
Prinsă după bariere, le-ai marcat doborâte
Cu mânecile mi-ai șters de pe inimă lacrima.
Galben al trădării, din păpădie ia-mi inspirație
Mai cântă-mi romanța amintirilor de altădată,
Cruță-mi așteptarea care caută respirație
Ochii mei golul tău n-au cum să-l străbată,
Dacă renașterea-i verde, dă-mi acum natură
Jură-mi că n-ai să pleci odată cu frunzele
Ci atunci când corpul meu de altă zi se satură
Iar pâmântul peste mine își va ridica pânzele.
Albastră-i diferența dintre suflare si nul
Grăbiți uitasem să ne bucurăm în prezent
Dacă îți spune cât am trăit lângă tine lemnul
Atunci, privirea mea a durat cât un moment...
Ei nu vor simții indigoul din rămășițele noastre
Sunt prea simpli, nu trăiesc să ne simtă iubirea
Îi simt stătuți, pe când noi plini de culoare
Ce avem viu, ceilalți nu pot avea cu gândirea.
Violetul augustului se prelinge-n văi spulbere
Asteptându-ți vocea de stânci să se izbească
Căci sufletele noastre doar așa pot fi libere
Mai rămân rocile dure să ne povestească.
Alb e finalul, și al meu, și al tău peste ce există,
Dar îmbinând, orice urât se rotește-n frumos
Căci în aura ta unică orice e pe moarte rezistă
Culorile noastre merg acasă întâlnindu-se în cosmos.
CITEȘTI
Sunflower
Romance...pentru că mereu am alergat după lumină, iar dacă te regăsești în versurile mele, sper să zărești răsăritul. Alergând după lumina, vrei sa te aducă la viață, dar la un momentdat te omoară...
