Te vedeam mereu aprinzându-ți țigara dimineață
Mereu ai băut, băgându-te în a beției ceață
Ce era sa fac? Eram copil si a durut amar
Cand ea urla, aveam nevoie să-mi fi salvamar
Dar nu erai, căci fără alcool viața ta nu exista
Nu mâncai, nu ascultai, sufletul mi-l întristai
Și poate nu ți-am înțeles bordura chinului
Cand o vedeai langa altcineva, înfingea vârful spinului
Căci o iubeai, eu văzându-ți lacrimile căzând des
Cu îmbrățisări căutam să-ți omor al dorului stres
Zadarnic, iubirea mea a fost dată-n spate
Si te amintesc si astazi in poezii sincere create,
Pistolul singurătății ți-a spulberat ultimele clipe
Apoi, fericirea și bucuria copilului din mine au fost risipe,
Voiam sa pleci, voiam sa ramai in lumea mea
M-aș întorce să te văd de m-ar lasa puțin vremea,
Căci mă simt negustor fără tactici de negoț acasă
Când intru in camera ta, dar nu mai e luminoasă.
CITEȘTI
Sunflower
Romance...pentru că mereu am alergat după lumină, iar dacă te regăsești în versurile mele, sper să zărești răsăritul. Alergând după lumina, vrei sa te aducă la viață, dar la un momentdat te omoară...
