Mi-ai promis aluzii fermecate, peste văi necunoscute,
Surâsul tău dădea sunet apelor de mult tăcute
Căci misterul tău aparte prin asta se regăsea,
Parfumul doinei în văzduh nu-l mărturisea,
Ca sulfura de aluminiu, erai sensibil la umiditate,
Ca un drog puternic, mă distanțai de realitate,
Fierul visând la oxigen, ți-a creat scânteia atingerii,
Cu tine, nu trebuia sa fiu în Rai să simt îngerii,
Și totuși, ai plecat, drastic, fără a lăsa speranță
Cărămizile amintirilor nu îmi redau acea siguranță,
Te-am avut, sau poate, mi s-a părut pentru o secundă sihastră
Curentului dorului sparge a lumii mele fereastră,
Zadarnic, lacrimile mele visează durerea vremurilor,
"Vorba goală joacă un rol însemnat în absenţa ideilor",
În lumea viselor ești cu mine, și mă iubești,
Încerc să birui, căci dimineața nu îmi mai zâmbești.
CITEȘTI
Sunflower
Romance...pentru că mereu am alergat după lumină, iar dacă te regăsești în versurile mele, sper să zărești răsăritul. Alergând după lumina, vrei sa te aducă la viață, dar la un momentdat te omoară...
