Praf de stele picurând peste orbitele privirilor,
Nu te vor lăsa să-mi ajungi nulul palid al vremurilor,
Te văd supernovă, căci îmi explodezi pe cosmos,
Nimic nu e materie obișnuită, nici chin dureros,
Căci te ating de la ani lumină, atât de lin pe sunet
Chiar și când ploaia glasului tău e doar imens tunet,
Eu nu mă pot destinge-n filamentele spațiului amar
Te visez, dar te am rar precum cometele apar
Și totuși, nu renunț la atomii galaxiei ochilor tăi verzi
Totalitatea spațiului și a timpului în mine poți să pierzi,
Când tot ce spui e Calea Lactee, eu nu mă mulțumesc
Știu că în depărtarea Universului observabil sec trăiesc
Și încă te aștept o eternitate să mă descoperi,
În răcoarea movului poți alături de mine să suferi,
Iar eu te voi alina, îți voi da din aura mea neînsemnată
Căci ești Univers, iar eu de astrologie-s pasionată.
CITEȘTI
Sunflower
Romance...pentru că mereu am alergat după lumină, iar dacă te regăsești în versurile mele, sper să zărești răsăritul. Alergând după lumina, vrei sa te aducă la viață, dar la un momentdat te omoară...
