Într-o lume moartă, ce rămâne de satisfăcut
E gândul crud că va fi bine, asta-i speranța
Recompensa mare a unui lucru e că l-ai făcut,
Pacea e binele când nu-i vezi importanța.
E greu să-i eliberez din lanțurile de ei venerate,
Triumful rațiunii e aprecierea celor lipsiți de ea
O metaforă ingenioasă n-o dovedește aparte
Ci puterea de a contrazice din minte vocea.
Tristă este boala tratată de însuși pacient
Când tot ce consumă sunt curenții violenți,
Să trăiești fără a trăii real nu e suficient,
De asta ateismul e viciul oamenilor inteligenți.
Degeaba găsești rost în uciderea timpului
Căci trăiești în fantezii impuse, viața e simplă
Dar nu vezi că in lumea mea timpul ne ucide
Preferi să aștepți după ceva ce nu se întâmplă.
Ceasornicul universului e zero fără ceasornicar
Noi alegem cum trăim abia după moarte de fel
Să inhalezi siguranța iluzilor nu e ceva necesar
Nu e vina ta de te naști gol și fără vre-un scop,
Ci vina-i când slujești al eșuării bătrân episcop.
CITEȘTI
Sunflower
Romance...pentru că mereu am alergat după lumină, iar dacă te regăsești în versurile mele, sper să zărești răsăritul. Alergând după lumina, vrei sa te aducă la viață, dar la un momentdat te omoară...
