Fire de trecut respiră
Cu glas nostalgic încercând
Daca știu ceva adevărat
Trecutul doar se retrăiește.
Când eram copil, el a trăit
Și-a iubit-o pe mama mea
Când cerul era doar nepătruns
A dat tot nefiind de ajuns.
Și ea îl iubea, dar era greu
Sărăcie, monotonie, totul în zadar
Când stelele i-au lipsit
Având luna, ea l-a părăsit.
Îl vedeam plângând, distrus
Oare, avea să se întoarcă?
Omul e lup pentru om
Gustând din al păcatului pom
Căci nu avea să se întoarcă
Eu priveam din decorul tăcut
Dacă știu ce am devenit
Sunt câte puțin din ce-am întâlnit.
M-am obișnuit cu inima crăpată
De mică o dețin
Iar trecutul e frumos de vizitat
Trăindu-l e doar de limitat
Daca nu te mulțumește uită-l!
Viața e metaforă-n furtună
Nu e despre cum o depășești
Ci despre dansul prin care o sfârșești.
Avem două vieți cu adevărat
A doua începe curând
Când realizezi că ai doar una
Oricât de frumos răsare
Va trebui cândva să apună
Oameni înalți de cuvânt
Cu picioarele de același pământ
Gândurile în privire mă rănesc,
Căci eram oarbă înainte să mă întâlnesc.
CITEȘTI
Sunflower
Romance...pentru că mereu am alergat după lumină, iar dacă te regăsești în versurile mele, sper să zărești răsăritul. Alergând după lumina, vrei sa te aducă la viață, dar la un momentdat te omoară...
