Dragă tată, îți scriu din suflet o poezie
Vreau sa iti explic de ce nu e viata o fantezie,
Nu mă rog, dar te rog sa ma asculti acum,
E o perioadă despicată, nu o pot descrie altcum.
Cand ai plecat in necunoscut, eram o fetiță,
Eram roa de dimineață care curgea pe frunzuliță,
Iar cu timpul am devenit o povară de gust amar
Nu stiu cum sa ma trezesc din al vieții coşmar.
Dacă ştiam ca vei pleca asa repede stăteam mai mult pe acasă,
Nu te lasam sa suporți singurătatea dureroasă,
Te țineam mai mult în brațe când plângeai,
Te mângâiam când zâmbetul ți-l distrugeai.
Mi-e dor de tine, omul meu iubit,
Îmi amintesc cum de tristețe mult ai slăbit.
Nu am ştiu să te apreciez când erai aici,
Acum esti lângă al Raiului paznici.
As vrea sa iti cer un sfat, sa stiu ce sa fac,
Cum as putea sa mi imbogatesc sufletul sarac.
As vrea sa ma conduci la altarul promisiunii,
As vrea sa-mi umplii uitatul gol al afectiunii.
Uneori te visam si stiam ca ma iubesti,
"Fata lui tati" iti placea sa ma numesti,
Si totusi, eu inca astept sa te intorci,
Inima de lacrimi sa mi o storci,
Mi as da zilele sa ma mai duci odata la pescuit,
Si sa mergem in locul in care am locuit.
Ai fost primul barbat care mi a frânt inima,
Cu toate astea, am ajuns sa cunosc rima.
Mi-a fost greu toti anii astia fara râsul tău
Pacat ca nu ai ajuns sa il cunosti pe al inimii mele flăcău.
Imi lipsesti, tată...
Hai inapoi si curata-mi arumura patata.
Te astept acasa, tata
Daca te as avea alaturi, as fi cea mai bogata
CITEȘTI
Sunflower
Romance...pentru că mereu am alergat după lumină, iar dacă te regăsești în versurile mele, sper să zărești răsăritul. Alergând după lumina, vrei sa te aducă la viață, dar la un momentdat te omoară...
