Stockholm Syndrome (+18) // H.S.

❤Three❤

Cu un singur semn din partea cretului, Grace fu inmanata lui, cel ce o tinea captiva retragandu-se la echipa lui. Pozitia dintre ei era acum aceeasi : ea cu spatele la el, el gandindu-se la Dumnezeu stie ce perversitati. La un moment dat, unul dintre cei 4 adolescenti iesi dintr-o camera cu o geanta plina de bijuterii de aur fin, bibelouri facute manual din pietre pretioase si tablouri de mii de lire.

Conducatorul echipei era total degajat. Ii tinea ei mainile la spate cu o singura mana, iar cealalta se pregatea de atac.

-Care e numele tau, iubito? sopti incet si ragusit acesta, punandu-i o mana pe abdomen.

Ea nu a raspuns, ci in schimb a inghitit in sec, incepand sa vada totul blurat datorita lacrimilor. Mana lui se repezi sub bluza ei alba, tragand o linie imaginara incepand de la buric, pana la baza sternului.

-E nevoie sa te intreb din nou? intreba din nou el ridicand tonul, si intorcandu-i fata spre el.

-G-Grace. Vocea ei iesi mica si speriata, facandu-l pe el sa ranjeasca din nou.

Intreaga ei frica, tot acest sentiment de vulnerabilitate era singurul lucru ce ii hranea foamea de placere. Ii facea placere sa-i faca pe altii sa sufere, sa vada frica in ochii lor. Ca un demon.

-Si cum de tu, micuta Grace, esti singura acasa? continua el conversatia, coborand mana incet, facand-o sa scanceasca si sa il priveasca cu ochii incetosati.

-Nu fa asta, spune ea varsand lacrimi fierbinti pe obrajii deja calzi datorita adrenalinei.

-Sa nu fac ce, iubire? baiatul incepu sa se joaca cu siretul pantalonilor albi ai fetei, iar cand fata nu raspunse la intrebare, el introduse o mana inauntru, deasupra lenjeriei negre, incepand sa plimbe mana de sus in jos.

-Nu ma atinge! tipa ea, lasand lacrimile sa curga nestingherite si înaintând cat ii permiteau mainile. Baiatul o trase puternic inapoi in bratele sale, ignorand tipetele si protestele satenei.

-Pot face ce vreau din tine! isi lipi buzele de gatul fetei si musca pielea infierbantata a acesteia. Ea scanci, iar el retrase buzele, urmand sa sufle aer rece asupra zonei , momentan, inflamate. Acum esti a mea, continua el cu un ranjet bolnav pe fata.

-Harry, am terminat.

Linistea din holul in care erau cei doi se aflau, e spulberata de vocea cu accent irlandez al unuia dintre cei din echipa, care se intampla a fi chiar cel ce o tinuse inainte. Cretul, care se pare ca il cheama Harry, ii arunca o porivire dura si plin de ura din simplu fapt ca ii pronuntase numele.

-Bun, luati-o.

Tanara Grace, care mai avea putin si izbucnea in plans, fusese plasata in bratele tipului cu ochi albastri, cu accent irlandez. Baiatul ii lua mainile si scoase din buzunarul din spatele pantalonilor o pereche de catuse argintii. I le prinse, apoi o privi fara sa schiteze vreun ranjet sau ceva nefiresc. Parea ca face asta din sila.

-Eu ma voi plimba cateva minute, du-o.

Vocea acelui "Harry" era puternica, ragusita si foarte autoritara. Daca ti se adreseaza vreodata, stii ca nu trebuie sa te pui cu el. Imediat ce informatiile au ajuns la creier, fata fetei se schimba radical. Frica o invalui, iar adrenalina incepu sa se plimbe nestingherita prin corpul ei. Se gandea acum la viitorul ei, Acum tot viitorul ei depindea de seara asta. Fie va fi luata si trimisa acolo unde numai cele neinocente ajung, sau intr-un fel sau altul va scapa. Baiatul cu ochii ca marea o indemna sa mearga, dar fata se opuse, strarnind declansarea nervozitatii din sistemul lui.

-Daca tii la viata ta, ai merge inainte! Crede-ma, nu vrei sa te pui cu el! desi vocea lui era dura, fata il lua ca pe un sfat si inainta, incercand sa isi tina lacrimile in frau. Era uimita de persoana sa, nu a mai ramas atat de puternica in fata nimanui, niciodata.

Cand a vrut sa deschida usa, un ciocanit usor se auzi in usa, apoi telefonul de pe podea incepu sa vibreze, ecranul luminandu-se.

-Grace! Striga vocea prietenei sale, Emily, iar pe telefon era un mesaj, "Deschide usa, fato" tipic Emily.

Imediat, baiatul ii puse mana la gura, iar fata se agita, scotand un "mm" infundat. Stransoarea devenea din ce in ce mai puternica, iar fata ii musca mana facandu-l sa retraga mana de pe buzele ei.

-Emily! Ajutor! spune ea fugind spre usa.

Din instinct, cel cu ochi albastri se repezi asupra ei, aruncand-o la pamant, el fiind asupra ei.

-Taci! tipa el iar, ridicand-o si tinand-o din nou la piept. Seful acestei mici comunitati de hoti veni fugind spre cei doi. Incuie usa - care incepu sa primeasca lovituri din palme de pe cealalta parte- apoi urca la etaj, revenind inapoi cu o soseta in mana. Ii facu semn tipului ucenic iar acesta i-o dase inapoi pe fata, bagandu-i soseta alba in gura. Era ironic schimbul acesta, dar atunci cand ramase cu Harry stia ca e pe cont propriu .

Cu o forta de neimaginat, cretul o aruncase in spinare pe Grace, iesind in mare viteza pe usa din spate a casei. In raza lui vizuala aparu o dubita mare si neagra, cu numar strain si cu farurile stinse. Alerga cu ea in spate, ea tot dand din picioare si in acelasi timp enervandu-l. La nervi, cretul a lovit-o peste fund, ea incepand cu adevarat sa planga. Deschise usa dubitei si de acolo rasarira 2 baieti, unul blond cu ochi ca de ciocolata cu lapte si imbracat in negru cu insigna cu numele lui -Justin- si un altul cu parul saten si ochii caprui de culoarea caramelului cu aceeasi imbracaminte, cu insigna cu numele lui - Nick J.

-E timpul sa plecam. Restul sunt deja in spate, spune cel cu par blond.

-Deja? se mira Harry, asezand-o pe ea pe podeaua de metal a masinii.

-Da. Am iesit prin spate, exact cand fata aia a venit,spune unul din cei 4 aliati ai lui Harry.

-Plecam? intreba Nick care statea la volanul masinii, in fata fiind pe alte 3 locuri Justin, irlandezul si un tip tacut cu ochi albastri.

In spate mai era doar Harry si inca 2 tipi care nu prea vorbeau. In lumina difuza, le observa orbitele negre si figurile lipsite de sentimente. Harry , in schimb, ii arunca ei o privire perversa si vorbi, asezandu-se langa ea:

-Plecam.