Grace a pus robotic telefonul in receptor, neluandu-si ochii de la Harry,care o privea dur si fara pic de mila. A tras-o de par, scotand-o la lumina , ea scancind si aplecandu-si fata pentru a diminua durerea. Dar era in zadar, stransoarea si forta lui erau cu adevarat puternice.
-Te rog, nu ma rani! Striga ea, simtind cum lacrimile ii invadau ochii.
-Aproape era sa mi se afle locatia si tu, tarfa nenorocita, vrei sa nu te ranesc? Tipa el, ridicandu-i capul pentru a o privi in ochi. Te inseli amarnic! Continua el, dandu-i drumul la par si apoi lovind-o puternic peste obraz.
Odata cu impactul mainii sale mari pe pielea obrazului ei, ea se dezechilibra cazand direct pe podeaua rece de pe holul intunecat si racoros. Ea lasa lacrimile sa ii curga si isi duse mana la locul lovit si-l masa, pentru a diminua durerea. A putut simti si presiunea inelelor de pe degete, ceea ce a adus la obtinerea un semn pe fata, ca o zgarietura rosie, dar din care -spre fericirea ei- nu curgea sange.
-Tu ce vroiai sa fac? Tipa ea plangand. Ma tii aici, cand ar fi trebuit sa fiu acasa!
Harry ii asculta cuvintele, apoi incepu sa se calmeze stiind ca ea are dreptate. Nu ar trebui sa fie aici, e o detinuta. Dar nu o putea lasa sa castige. O ridica de pe jos, tinand-o de bratul drept si a tras-o dupa el pana in debara. Ea protesta cand realiza ce are de gand, dar el o aruncase inauntrul camerei ca pe o papusa stricata, apoi a inchis usa si a incuiat-o.
-Nuu, Harry! Serios? Spune ea batand cu palmele in usa. Da-mi drumul, rosti ea soptit si plangand, lipindu-si obrazul de usa camerei mici, unde se aflau solutii de curatat, maturi si mopuri, si alte obiecte pentru curatenie. Se invarti si observa ca exista un mic geam, dreptunghiular dar prin care chiar nu putea iesi. Pe langa asta, era si foarte inalt.
-Vei sta acolo, pana inveti sa te comporti! Tipa cretul de pe cealalta parte a usii, pregatindu-se sa dea niste telefoane.
Ea continua sa dea cu palmele in usa, pana puterile ii epuizasera. Se aseza pe podeaua rece si murdara, isi trase genunchii la piept, se lipi cu spatele de usa si incepu sa planga incet, pentru a nu o auzi el. Dar ea stia ca el e pe cealalta parte a zidului,iar el stia ca ea plange, dar o facea doar pentru ca ii era frica de fapul ca ar putea fi prins. Ei bine, si-a facut-o cu mainile lui. Ca tot vorbim de maini, inca mai simtea palma lui mare pe obrazul ei drept. Isi atinse portiunea rosie si simti o mica adancitura pe obraz, semn ca i-a lasat urma inelelor. Se gandea, ce baiat mai poarta inele? Era primul pe care il vazuse pana acum purtand asa ceva. Dar intr-un fel, i se parea frumos, interresant chiar. Dar asta era singurul lucru pe care il accepta la el.
Pe cealalta parte a usii, Harry traia o frustrare continua. Stia ca va cutreiera casa pentru o usita de scapare, dar nu se astepta sa ajunga pe holul ala si sa si telefoneze pe cineva. Dar oare cum de nu a vazut telefonul lui pe televizorul din bucatarie? Pentru ca acolo il uitase, le televizor. In alte circumstante, daca nu si-ar fi uitat telefonul, cineva ar fi venit acasa in urmatoarele ore.
Trebuia sa dea niste telefoane.
Isi lua Iphone-ul negru si contacta unul dintre prietenii sai, cei care l-au insotit la spargere. Dupa cateva secunde, un tip cu accent irlandez raspunde apelului:
-Unde esti, omule? Intreba acesta prin telefon.
-Niall, schimbare de plan. Iei gasca si veniti la mine, avem ceva de discutat. E urgent.
-Ce s-a intamplat?
-"Prizoniera" mea a dat-o in bara, spune acesta facand ghilimele de rigoare in aer, desi nimeni nu il vedea. A sunat pe cineva.. Nu stiu pe cine, dar problema e ca e posibil sa ni se afle locatia! Eu nu pot pleca de acasa datorita ei-
-Tu ai vrut sa o iei, i-o taie Niall facaundu-l pe Harry sa se enerveze.
-Da, dar daca e buna? Dupa ce i-o trag bine ti-o dau si tie, sigur nu vei refuza, raspunde el, dupa asta, Niall chicotind. Revenind, trebuie sa plecam, dar avem nevoie de o locatie comuna pentru toti. In 10 minute, sunteti la mine. Clar?
-Clar ca apa limpede.
Si cu asta apelul a fost incheiat. Harry isi baga telefonul in buzunarul din spatele pantalonilor si se indrepta tiptil spre debara. Pasea incet pentru a nu face zgomot si fu surprins sa o auda pe ea fredonand incet o melodie.
On the first page of our story
The future seemed so bright
Then this thing turned out so evil
Don't know why I'm still surprised
Even angels have their wicked schemes
And you take that to new extremes
But you'll always be my hero
Even though you've lost your mind
Just gonna stand there and watch me burn
But that's all right because I like the way it hurts
Just gonna stand there and hear me cry
But that's all right because I love the way you lie
I love the way you lie
Ohhhh
I love the way you lie
Ohh yeah
Intre unele versuri, se mai auzea un sughit inecat dar asta nu o oprea sa se descarce. A ascultat-o, fara sa o opreasca iar la un moment dat, cand nu se mai auzea nimic, iar ea a cazut intr-un planset puternic, a rotit cheia in broasca. Pe cealalta parte, Grace imediat ce a auzit cheia rotindu-se, s-a ridicat in picioare si si-a sters lacrimile cu podul palmei. Imediat, usa s-a deschis, prin lumina difuza aratandu-se un adolescent cu o privire serioasa, fara pic de sentiment.
-Vino cu mine, spune el deschizandu-i usa larg.
Grace iesi din incapere, tinand capul in pamant si incercand din rasputeri sa ii evite privirea. Era uimita de faptul ca nu mai parea asa suparat -nu mai parea, desigur - dar se intreba daca a auzit-o cantand. Cantatul e ca un fel de eliberare sufleteasca pentru ea. Desi nimeni din familia nu are acest talent, ea e singura ce il poseda. Dar acum, intrebarea mai importanta era " Unde o duce". Ea facu doar cativa pasi inainte, dar se opri imediat ce auzi usa trantindu-se puternic in spatele ei.
-De unde ai hainele alea? Intreba el, sprijinindu-si spatele de usa cu mainile crucis la piept, iar ea in acest intorcandu-se cu fata la el.
-Eu-
-Ce ai cautat acolo? I-o taie Harry, ridicand tonul.
Grace nu a spus nimic, din nou a lasat ca linistea sa decida pentru ea. El doar a expirat puternic aerul din plamani apoi porni sa urce scarile.
-Vino dupa mine. Vom vorbi despre toate astea, mai inseara.
Lui Grace i-a inghetat sangele in vene. Inghiti in sec si il urma pe scari, fiind total tacuta si ascultatoare. Cine stie ce viziune are Harry asupra acestei propozitii . " Vom vorbi mai inseara" in traducere insemna biletul spre tortura si suferinta. Harry ii deschise usa camerei in care dormise si ii facu semn sa intre inauntru. Ea a ascultat ordinele rapitorului sau si intra inauntru, bucurandu-se pe moment de lumina se navalea prin ferestrele uriase si curate. La un moment dat, usa a fost inchisa puternic in spatele ei, simtind rafala de vant creata de usa, procedeu incheiat din nou cu o cheie rotita in broasca.
-Sa nu te prind ca faci vreun zgomot. Sau vom avea de discutat, tipa din nou Harry de pe cealalta parte a peretelui.
Singura.
Incuiata.
Din nou.
Cine stie, pentru totdeauna.
La media e melodia cantata de Grace.
Well, sper sa va placa acest capitol.
Love you guys ❤
CITEȘTI
Stockholm Syndrome (+18) // H.S.
FanfictionFiecare adolescent dorește să aibă parte de puțină libertate. Cu trecerea anilor, considerăm părinții o prezență banală și chiar enervantă. Tinerei Grace Lannister i se acordă o săptamână liberă, din dorința părinților. Nu reușește să stea nici o z...
