Stockholm Syndrome (+18) // H.S.

❤One❤

-Si cand va veti intoarce? isi intreba tanara Grace parintii care tocmai puneau bagajele in portbagajul Volvo-ului XC90 al familiei Lannister. Nici nu a inceput bine luna iulie, ca deja se pregatesc de excursie.

-Draga mea, vom fi acasa pana la sfarsitul saptamanii, spune femeia cu par castaniu si ochi ca de ciocolata - mama lui Grace. E abia marti deci nu ai timp de distractie. Dar de ce intrebi? Vrei sa dai vreo petrecere cat suntem plecati?

-Sigur ca nu mama, doar intrebam. De curiozitate. raspunde fata ce urma sa stea singura urmatoarele 5 zile. Desi doarea sa dea dovada de responsabilitate, zambetul strengar si nu prea subtil o dadu de gol.

-O voi intreba pe doamna Christine, de vis-à-vis. Ii spun sa fie cu ochii pe tine, Spune Caroline ca o mama protectiva.

-Doar nu voi avea bona, nu? Intreba mica adolescenta rebela, punandu-si mainile in sold si o privire serioasa si dezamagita.

Caroline nu spuse nimic, ci in schimb ii zambi rautacios ficei sale, apoi o imbratisa.

-Nu, cu siguranta nici nu ar vrea sa stea. Dar iti garantez ca nu vei fi singura, spuse Caroline facandu-i cu ochiul. Pai, trebuie sa plecam. Fii cuminte, scumpo. Oh , si incearca sa nu dai foc la bucatarie daca iti prepari ceva, da? vorbi sarcastic femeia in timp ce se sui in partea dreapta a masinii.

-Pa scumpo, ai grija de tine! Fara baieti, da? lua cuvantul tatal fetei, atragandu-i atentia cu un claxon de masina.

-Voi fi cuminte, promit. Cred ca o voi chema pe Emily. Asta e in regula? raspunse Grace, cu o atitudine ce nu ar trebui sa o ai in fata unor parinti.

-E in regula. Poate sa ramana peste noapte daca doreste. Noi trebuie sa plecam, spune femeia privindu-si ceasul mic si alb, asortat rochiei sale lungi pana in pamant, larga si valuroasa. Isi aranja palaria si apoi ii facu din mana ficei sale.

-Sa imi aduceti ceva din Paris! spune tanara cu ochi asemeni mamei, facandu-i din mana familiei sale ce tocmai incepu sa se deplaseze pe sosea. Cu un ultim clanxon, Volvo-ul negru disparu din aria ei vizuala, iar cu un mic chitait, Grace intra in casa bucurandu-se in sfarsit de libertate.

Parintii ei - Caroline si George Lannister, directorii marii companii Lannister - au promis ca vor merge o data undeva peste hotare, ca o calatorie de familie. Insa mica adolescenta de 17 ani nu a dorit sa ii insoteasca, ajungand sa petreaca acum intreaga saptamana fara compania plictisitoare a parintilor ei. Lua Iphone-ul imbracat intr-o husa roz cu alb de silicon cu model de iepuras si apela in repezeala numele prietenei sale cele mai bune. Aveau sa petreaca o seara de neuitat: filme siropoase, manichiura-pedichiura, popcorn, discutii despre noile barfe din liceu.

-Alo? raspunde o voce de fata de la celalat capat al telefonului.

-Oficial, parintii mei au parasit cladirea, ranji Grace gandindu-se la fata pe care o putea avea acum cea din telefon.

-Bun, si ce ai stabilit?

-Tu. La mine. Ora 20:00 . O sa fie nebunie, spune Grace incepand sa se plimbe prin casa - un tic nervos mostenit de la mama ei.

-S-a facut. Scuze, trebuie sa inchid. Mama vrea sa isi ia o rochie si le ia pe cele mai nasoale. Adica cine mai poarta paiete in ziua de azi? intreaba superficial Emily.

-Dar unde merge? Continua Grace conversatia, uitandu-se la unghiile ei imbracate intr-un strat subtire de oja de culoarea albastrului de Caraibe.

-Nu stiu, e conferinta de presa, presupun. Treaba ei, nu intervin in treburile de acest gen,dar trebuie .. da.. Chiar trebuie sa o ajut cu imbracamintea. E foarte.. dezorientata in acest subiect. Dar e bine ca merge astazi. Se suprapune cu programul nostru. Chiar nu vroiam sa stau singura acasa.

-Bine, e perfect. Ne vedem la mine. Pa! Salut-o pe doamna Moore!

-Asa voi face! pa!

Si cu asta, conversatia a fost incheiata.

Pe cealalta parte a strazii, se afla o casa cat se poate de mare si cat se poate de nelocuita. Bine, asta e ceea ce se spune. O figura cu ochi verzi privea fiecare miscare din acel cartier si spre norocul lui vazu masina familiei Lannister, parasind cu tot cu bagaje perimetrul.

-Baieti, teritoriul e liber! vocea tipului cu ochi verzi se lovi de lentila binoclului atunci cand il indeparta de la ochi. Se intoarse si isi privi cei 4 aliati ai sai. Suntem gata pentru un nou atac? intreba el , analizandu-i cu atentie.

-Gata! spun cu totii in acelasi timp.

-Perfect! ranji din nou, gandindu-se la ce ar putea achizitiona cu suma de bani ce va urma sa intre in posesia lui dupa viitoarea spargere.