ᴅᴏᴍɴᴜʟ ᴅɪʀᴇᴄᴛᴏʀ {ʙᴏʏxʙᴏʏ}

Capitolul 17

Gabriel P.O.V
Nimic nu doare mai mult decât amintirile, acele momente care rămân gravate în creierul tău și te aduc spre disperare. Nu am avut cea mai rea viață, dacă aș fi avut șansa să mă renasc...nu aș fi ales să o retrăiesc, poate înainte să mă fi aflat în brațele lui Gabriel...auzind șoaptele sale ce îmi dădeau fiori.
-Gabriel...te iubesc atât de mult...
Și eu...Și eu te iubesc...dar nu le pot spune...nu încă...așteaptă-mă.
-Hai, ridică-te, trebuie să plecăm de aici.
Spune Dominic hotărât, ridicându-se și apropiindu-se de dulapul din colțul camerei, începând să scoată haine.
-Unde plecăm?
Întreb ridicându-mă de pe pat și apropiindu-mă de el, îmbrățișându-l de la spate.
-La mine, nu te mai las să stai singur când starea ta este atât de fragilă.
Nu mai puteam să spun nimic, avea drepatate, era prea periculos să rămân aici, mai ales singur. Îi spun să plece în bucătărie, el mă sărută rapid pe frunte și pleacă zâmbind.
Autor P.O.V
Gabriel nu putea fi mai fericit, lovuia cu bărbatul pe care îl iubea, își adora locul de muncă și elevii, chiar dacă familia era încă o problemă nerezolvată, nu îl putea deranja, având o relație care era mai bună decât orice îi putea aduce legătura sa disfuncțională cu oamenii care nici nu îl puteau privii în ochii. Thomas îi spusese că fratele său plecase din țară, cum ieșise din pușcărie intrase deja în probleme. Dominic ia spus că poate locui în continuare cu el, au pus și casa lui Gabriel la vânzare. Însfârșit se putea simți liber...credea el...
Totul se începu vineri după-amiază,  Gabriel ieșise de la ore, se gândea să îi facă o surpriză lui Dominic, aveau deja o lună de când erau un cuplu, o cină romantică nu strica. Umblase el din magazin în magazin până se înserase.
Ajuns acasă la Dominic, rămăsese surprins că acesta încă nu ajunsese acasă. Încercă să îl sune, însă nimic... se gândi că poate îi murise bateria, se puse pe gătit, când totul era gata le pusese pe masă, cu o lumânare în mijloc. După o oră apăru și Dominic, însă nu cum și-l amintea dimineață, în locul costumului său erau acum un maieu negru larg și pantaloni largi.
-Ai fost la sală?
Îl întrebă Gabriel de pe canapea.
-Da...am fost cu un prieten să mai vrobim, sper că nu te-ai îngrijorat prea tare...
-Ah...nu, hai să mâncăm.
Spune Gabriel ridicându-se .
-Aș vrea Gabi...dar sunt mult prea obosit, și trebuie să fac un suș de urgență.
Spuse el, masându-și spatele gâtului, fața sa țipând rușine și regret.
-Lasă...poți pleca să te culci.
Spuse Gabriel, falsând un căscat.
-Mâine mă revanșez, promit!
-Nu trebuie Dominic,  faptul că subtem ambii acum este destul.
Dominic venise lângă el, sărutându-l scurt pe buze. Plecând grăbit spre baie.
Gabriel observă cât de ciudat se comporta, însă nu se gândi prea mult la asta, plecând la culcare.
A doua zi Gabriel se trezi, Dominic încă dormea lângă el. Se dădu jos din pat, plecând la parter, își porni telefonul în timp ce aștepta cafeaua să fie gata, când văzu un mesaj de la Thomas...Fratele său...fostul lui Gabriel care aproape îi distrusese viața, Joseph, fu găsit inconștient într-un șanț de la periferia orașului, corpul său având semne de violență fizică.