Capitolul 9.

2.7K 129 9
                                    

Gabriel P.O.V
Într-un final i-am curatat camera Anei, nu e o persoana prea ordonata , dar cand a plecat a facut o dezordine oribila, imi m-ai ramasese o cutie cu niste poze vechi , nu prea mai aveam timp sa ii caut un loc deci o împing sub pat, oricum nu imi amintesc sa fie ceva important in ea, doar poze facute de Ana.
Aud soneria usii si fug rapid la parter . Deschid usa iar zambetul cald al lui Dominic imi sare in ochii.
-Ma bucur ca ai ajuns, intra.
El intra putin sfios lasand cele doua bagaje cat naiba pe jos.
-E dragut ca vom locui impreuna, sincer...urasc singuratatea.
Îl ajut să își ducă valizele in camera .
-Cred ca stii deja putin casa , nu e prima data cand intri in casa mea.
-Da , stiu majoritatea camerelor.
-Ma bucur, caci trebuie sa plec rapid la biblioteca, acomodeaza-te.
-Bine, ai grija de tine.
Dominic P.O.V
Gabriel a iesit din casa... ma simt atat de ciudat aici... mai mult, fiindca nu stiu ce simt pentru el, nu e o simpla atractie... e ceva mai mult... imi scot telefonul din buzunarul pantalonilor dar il scap imediat din cauza mainilor mele transpirate, perfect, a cazut sub pat. Ma aplec sa il iau dar langa el era o cutie pe care scria "Poze", nu e treaba mea deci nu ma bag...dar inconștient sau împins de curiozitate o scot de acolo. Era plina ochi cu poze cu Gabriel si prietena lui... Am inceput sa ma uit scurt printre ele ... pana ajung la una mai speciala, era o poza cu Gabriel , cred că dormea, căci era dezbracat , doar fundul spre durerea mea acoperit cu plapuma. Mă uitam atent la detaliile corpului său, arată prea bine...
- Am revenit!
Ii aud vocea blândă al lui Gabriel, speriat arunc poza in cutie bagand cutia sub pat. Ma duc la parter unde el statea pe canapea uitandu-se într-o carte.
-Ar trebui sa dormi , cearcanele tale sunt oribil de umflate.
-Ai dreptate...

ᴅᴏᴍɴᴜʟ ᴅɪʀᴇᴄᴛᴏʀ {ʙᴏʏxʙᴏʏ}Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum