Capitolul 6.

2.9K 132 6
                                    

Gabriel P.O.V
-Cum adica pleci?!
Spun socat asteptand raspunsul Anei .
-Stiu , e neasteptat, dar doar pentru un an !
Spune ea panicata in timp ce isi facea bagajul .
-Deci pleci seara asta... 
Spun sorbind din ceai , pun ceasca jos si incep sa o ajut la împachetat.
-Ma simt oribil,  stiu ca ti-am promis ca voi fi mereu aici cu tine...
-Ana , nu ma supar! Sunt atat de fericit pentru tine! E atat de linistitor sa vad ca visul tau se implineste . Dar iti voi duce dorul . Extrem de mult .
-Calatoria asta e cruciala pentru cariera mea de reporter .
-Stiu , iar cand documentarul facut de tine va fi gata, ma voi lauda ka toti ca stiu autoarea sa.
-Gabriel...Te iubesc atat de mult .
Spune ea luandu-ma in brate .
-Si eu te iubesc ...
Peste cateva ore am dus-o la aeroport . Tot drumul am vorbit despre momentul cand va reveni acasa . A fost greu sa ma uit cum avionul a decolat si a disparut dupa un scurt timp din raza mea vizuala .
Dar cand noaptea a revenit , mi-am amintit brusc de ce locuiam cu Ana, uram sa stau singur . Mereu cand Ana nu era acasa stateam treaz asteptand-o.
Acum imi e imposibil sa dorm , stiind ca sunt singur...din nou...

ᴅᴏᴍɴᴜʟ ᴅɪʀᴇᴄᴛᴏʀ {ʙᴏʏxʙᴏʏ}Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum