Capitolul 12.

2.3K 115 16
                                    

Gabriel P.O.V
Îmi verificam bagajul să văd dacă  totul e în ordine când o mână mă  apucă de umăr facându-mă să tresar , îmi întorc rapid privirea dând de ochii lui Dominic.
-Relaxeaza-te , verifici bagajul de o săptămână deja.
-Tu ți-ai luat ce îți trebuie?
Îl întreb morocănos, el zâmbește lovindu-ma ușor pe umăr.
-Da, Domnule. In jumatate de ora plecăm să le luăm bagajele in plus și  după plecăm...Gabriel?
-Da?
Spun curios , lasandu-mi bagajul .
-Am evitat intrebarea asta de o săptămână deja...Cine era tipul care a venit si te căuta?
Întrebarea lui m-a șocat puțin, dar știam că va veni timpul sa îi spun adevărul.
-A fost pateric din partea mea sa mă ascund, dar nu am alta solutie, el e fratele meu vitreg...Mama il trimite sa ma anunțe ca ea îmi va face o vizită... Îți voi explica restul pe drum, acum haide să luăm micul-dejun!
Spun punandu-mi mana in jurul gatului sau.
După treizeci de minute eram în parcarea școlii. Il vad pe Tom făcându-i cu mâna, el mă salută gălăgios.
-Ce dracu?! Vă mutați?!
Aud vocea profesorului de fizică, îmi întorc privirea văzând un teanc de bagaje. Mă duc la ei. Dominic vorbea la telefon iar cateva profesoare vorbeau in timp ce altele numărau elevii. I-am lăsat și am plecat în autocarul unde se afla clasa mea .
-Ascultați aici!
Strig atrăgându-le atenția.
-Da, Domnule Diriginte!
Spun toți plictisiți în grup.
-În excursia asta vă vreau busuioc la icoane! Să nu se întâmple ca data trecută că acum nu vă mai scuz și nu mai merg cu voi prin tribunale! Veți fi doar voi și natura! Fără țigări, băuturi alcoolice , și escapade nocturne! Vă voi verifica pe toți ! Dacă îmi ieșiți din cuvânt...vă dau să scriți o scuză de zece mii de cuvinte!
Majoritatea au acceptat și tăcut, dar s-au auzit și câteva refuzuri.
Când eram pe cale să plecăm am mers spre mașina lui Dominic, el stătea sprijinit de ea , uitându-se în telefon.
-S-a rezolvat cu bagajele?
Îl întreb curios deschizând portiera.
-Da, am mai chemat cateva mașini și le-au luat.
Se urca in masina pornind-o.
Ma urc și eu scoțându-mi telefonul. După ce am fist siguri că toți sunt la locurile lor în autocare ne-am pornit.
-Îți mai aduci aminte de prima excursie cu școala?
Mă întreabă Dominic zâmbind.
-Cum pot să o uit, eram a unșpea și cei de a douășpea ne-au convins să bem cu ei , eram toți beți și profesorii ne-au căutat toată pădurea iar noi eram într-un beci morți de beți.
-Iar tu după un pahar de bere încercai să prinzi o veveriță să o iei ca animal de companie!
Spune el începând să râdă.
-Măcar nu eu sunt cel care s-a cățărat in copac să nu îl prindă ursul!
Spun începând și eu să râd.
-Iar noaptea ne-am culcat ambii pe jos iar tu mi-ai spus că miros a mascul.
-Nu îmi amintesc asta!
Spun rușinat ascunzându-mi fața.
-Am auzit că clasa ta a făcut o prostie odată într-o excursie. Ce a fost mai exact?
-De-ar fi făcut doar una! Au distrus o cabană, trei fete au venit însărcinate, opt din ei s-au intoxicat cu ciuperci de pe copaci, unul din ei a fost arestat că vindea porumb din cantina la marginea pădurii, iar altul a fost prins fumând iarbă de pe jos, aveea o țigară făcută din hârtie igienică.
-Au fost ocupați pici! Dar e hilar!
Spune el izbucnind in râs. Am început și eu să râd .
-Apropo, cât timp va dura drumul?
-Opt ore.
Ma abtin sa nu tip, dar opt ore alaturi de Dominic nu sună așa rău.

ᴅᴏᴍɴᴜʟ ᴅɪʀᴇᴄᴛᴏʀ {ʙᴏʏxʙᴏʏ}Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum