ᴅᴏᴍɴᴜʟ ᴅɪʀᴇᴄᴛᴏʀ {ʙᴏʏxʙᴏʏ}

Capitolul 15

Dominic P.O.V

Idioții ăștia de copii...Mă jur dacă nu mă forța tata să devin director, l-e rupeam gurile la unii din ei! Chiar este atât de greu să stai în camera ta și să nu umbli noaptea cu prima care îți iese în cale?!

-Gabriel...

O voce de bărbat mi-a atras atenția, nu vocea era importantă, ci numele pe care îl rostise.

-Paul, ți-am explicat odată, dacă crezi că ești gay, du-te la un gay bar, intră pe un site de întâlniri, nu mă sâcâi pe mine să o facem, ești elevul meu...

-Dar sunt major deja! Înțeleg când mă refuzai când aveam șaptișpe ani! Gabriel...Eu chiar te plac... Te rog dă-mi o șansă...

-Paul, nu! Ești elevul meu, în plus am deja pe cineva...

Silueta lui Gabriel se întoarce cu spatele la tipul ăla, însă el îl prinde de mână și îl întoarce brusc cu fața la el.

-Gabriel...știm toți cum decurg relațiile tale, peste o lună nu vei mai avea pe nimeni, gândește-te bine, părinți mei au influență în partid și sistemul de educație...vei pierde multe...

Devenea din ce în ce mai greu să stau ascuns și să ascult doar. Gabriel își eliberează mâna în liniște și dă să place.

-Nu renunț până nu te am ...

Gabriel se oprește din mers la cuvintele lui Paul.

-Ha...atunci mult noroc...dar îți recomand să nu îți irosești timpul...

Cu o mișcare bruscă, Gabriel se eliberează din strâmtoarea lui Paul, imediat facandu-se nevăzut în ceața densă. Paul dă și el sa plece, dar se oprește când mă observa.

-Ah...domnule director...
Spune el , fața sa devenind palidă.

-Paul, Paul, Paul...Nu mă așteptam să fii chiar atât de interesat de dragul nostru Gabriel...

-Domnule Dominic... Dumneavoastră nu ar trebui sa vă implicați în treburile altora.
Spune el, puțin nervos de data asta.

-Știu, ai dreptate aici, dar vezi tu, eu și Gabriel ne știm din liceu, am fost în același grup de prieteni, însă am pierdut legătura când am intrat la universități diferite...și mi-a cam trezit curiozitatea ce spuneai tu de viață lui amoroasă. Mă gândeam deci, daca îmi dai detaliile nu o să îi spun lui taică-tu că nu prea o duci cu heterosexualitatea.

-Va rog sa nu îi spuneți tatei... Domnul Gabriel a fost mereu deschis când a venit vorba de orientarea sa, participa in multe campanii cu privire la tinerii din comunitate, cred că eram clasa a10a când el a început să fie adus la școala de diferiți bărbați, în fiecare lună era unul nou, unii din ei veneau la școală și plângeau la picioarele lui sa îl ierte că au acceptat bani de la tatăl său biologic.

-Tată biologic? Bani?

-Da, domnul Gabriel a vorbit odată la un eveniment despre tatăl său biologic, părinți săi s-au despărțit după ce mama sa l-am înșelat cu unchiul lui Gabriel, fratele mai mare al tatălui său, Gabriel a fost crescut de o mătușă din partea tatălui, până când a împlinit nouăsprezece ani nu a auzit nimic de ambii din ei, apoi când și-a întâlnit tatăl într-un moment de furie a recunoscut că e gay, tatăl său nu a acceptat asta și l-am agresat fizic, l-am bătut atât de tare încât a ajuns la spital, după a stat spitalizat încă un an din cauza că era anorexic, după tratament a început să se întâlnească cu bărbați, dar mereu după o lună sau două tatăl sau ii plătea sau amenința și ei îl părăseau, în ultimele luni nu a mai avut pe nimeni.

-Ha...Mulțumesc că mi-ai spus...Și încă ceva !

Spun apucandu-l strâns de mână.

-Nu îți irosi norocul, Gabriel e al meu.

Ii dau drumul copilului terifiat, plecând spre cabana mica in care erau Gabriel și Ludo, profesorul de sport. Deschid ușa de lemn pentru a-i vedea pe cei doi cum scot sticle după sticle dintr-o geanta neagră.

-Ce-i asta?
Întreb uutandu-ma la Gabriel care deschisese o sticla și și-o dădea pe la nas, știam deja ce sunt, dar vroiam să știu și motivul din spatele lor.

-Dominic, te așteptam de ceva vreme! Sunt niste nimicuri astea, doar niște alcool slab, n-are mai mult de cinci procente, copii ăștia sunt atât de stresanți...e doar o mica cale de a ne relaxa și noi.

Spune bărbatul de cincizeci de ani, cu un zâmbet lung și tâmp pe față, Gabriel doar stătea pe patul său uitandu-se in gol.

-Domnule Gabriel? Ești cumva și tu implicat în asta?

El se uită brusc la mine, un zâmbet tâmp apărând și pe fața lui.

-Mă așteptam ca domnul Ludo să aducă așa ceva, însă dacă știam că e in geanta cu apa și că erau în sticlele pentru apă, nu mai beiam o sticla întreaga.

-Deci tu...

Ludovic incepe sa se rada isteric, Gabriel care pe minut ce trecea devenea mai roșu râdea și el fără noimă.

-Deci vrei sa spui...că tu acum ești beat?

-Aa nu...sunt treaz, nu mă da pe mine așa ceva gata...

-Gabriel, nu te minți singur, abia ai mâncat toată ziua și chestia asta pe stomacul gol te aranjează.

-Mhm...probabil ai dreptate, vreau sa dorm.

Ludovic se ridică brusc, luandu-l pe Gabriel de mână și ridicandu-l sus.

-Somn? În niciun caz, noaptea e lungă!