ᴅᴏᴍɴᴜʟ ᴅɪʀᴇᴄᴛᴏʀ {ʙᴏʏxʙᴏʏ}

Capitolul 11

Gabriel P.O.V
Ma trezesc orbit de lumina ce venea de afara.
-E primavara deja...
Spun uitandu-ma pe fereastra . Imi aduc brusc aminte de "rutina de primavara", imi dau o palma peste frunte sperand din tot sufletul ca anul asta nu o sa apara din nou. In fiecare primavara isi fac ei aparitia si imi stau pe cap o saltamana. Sunt atat de enervanti si presanti!
Imi iau un tricou si ma duc la bucatarie . Dominic statea pe canapea uitandu-se pe niste foi.
-Neata.
Imi spune el zambind . Zambetul lui ma face mereu sa ma simt comfortabil.
-Neata, ii spun ducandu-ma la bucatarie. Cafea sau ceai?
Il intreb, el se ridica de pe canapea si vine langa mine.
-Pari cam abătut.
Imi spune el punandu-si mana pe umarul meu.
-Sunt bine...doar că...
Dau sa ii spun ce ma deranjează dar brusc ma simt jenat.
- Nu e nimic, doar sunt putin obosit.
Nu cred ca ii pot spune lui Dominic despre chestia aia.
-Bine, am facut niste cafea.
Ii zambesc si treg pe langa el spre bucatarie. El ma apuca de mana.
-Am ceva sa iti spun , se organizeaza o excursie in muntii cu clasele a unsprezecea a douasprezecea, iar tu esti dirigintele la a douăsprezecea,  dirigintele si alti patru profesori sunt obligati sa fie prezenti, inclisiv eu, vom merge cu masina mea, vom duce bagajele in plis pe care le au profesoarele.
-Bine, dar cand ?
-Saptamana viitoare.
Dominic P.O.V
Sa ii ating mana...Ma simt atat de ciudat cand o fac...ma simt calm, cand realizez ca situatia devine ciudata ii dau rapid drumul la mana si zambesc plecand. Poate prostia asta de excursie e sansa mea sa ii spun lui Gabriel ce simt, ma comport atat de copilaresc, dunt atat de penibil! Ma intorc in dormitor luandu-mi rapid costumul , merg din nou in camera de zi si il vad pe Gabriel care se uita ingrijorat pe fereastra.
-S-a intamplat ceva?
Il intreb, el imi arata o masina neagra ce statea in fata casei.
-Pleci acum?
Ma intreaba el uitandu-se in continuare afara.
-Da, a cui e masina?
-A fratelui meu, poti te rog daca te intreaba unde sunt sa ii spui ca m-am mutat, iti explic dupa ore.
-Bine...
Nu aveam incredere in situatia asta. Daca e fratele lui, de ce imi spune sa nu ii zic ca aici locuieste.
-Gabriel, ma ingrijorezi, nu e ceva peroculos?
-Nu...
Spune el batandu-ma usor pe umar.
Gabriel pleaca in camera lui . Asta e momentul , ies afara sa il confrunt pe tip, statea sprijinit de masina cu ochii ațintiți asupra casei.
-Cine esti ?
Il intreb serios punandu-mi mainile crucis.
-Il caut pe Gabriel Lorence. Il cunosti?
-Mai intai raspunde-mi la intrebare!
El isi da ochii peste cap .
-Sunt Robert Russo.
-Si ce treaba ai cu Gabriel?
-Sunt fratele sau vitreg, am venit doar sa vorbesc cu el. Aici licuieste.
-Nu, s-a mutat de cateva zile, a plecat cu prietena aia a lui , Ana mi se pare, acum aici locuieste sora mea.
El se uita suspicos la mine dar pleaca . Ce naiba vroia el sa discute cu Gabriel?