His love is perfect for me |Book one|

20. Pericol

-Harry, te iubesc dar...

-Jessica, atunci cand iubesti nu exista niciun dar. Banuiam unde vrea sa bata si ochii mei s-au umplut de lacrimi.
Tu nu te desparti de mine ai inteles? Lacrimile ma faceau sa vad in ceata totul.

-Iubito, nu am spus ca ma despart de tine. Nu as putea sa fac asta niciodata. Am spus doar ca nu ai incredere in mine si asta ma deranjeaza. Cuvintele lui ma linistesc intr-un fel.

-Am incredere in tine, dar si pe mine ma deranjeaza ca in continuare imi ascunzi lucruri. Ma asez din nou pe bancuta urmata de el.

-Jess, nu stiu cum sa-ti explic.. Daca nu-ti spun toate rahaturile asta nu inseamna ca-ti ascund lucruri. Vreau sa te protejez si nu vreau ca povara asta sa devina ma mare. Deja situatia mi-a scapat de sub control seara trecuta. Nu vreau ca asta sa se mai repete vreodata. Imi ia mana intr-a lui si o saruta tandru uitandu-se bland in ochii mei.

-Tocmai de asta. Eu vreau sa fiu acolo. Acolo pentru tine Harry. Si pentru ca era sa mi se intample toate alea vreau sa aflu. Ii spun sincer.

-Ok. Te-ai linisti daca ti-as spune ca nepotul lui John e pe urmele mele? Ca vrea sa ma omoare si sa ia afacerea lasata de bunicul lui? Informatia ma inspaimanta teribil si raman blocata.

-Cum adica? Degetele noastre se impletesc si imi strange mana mai tare in a lui.

-Vezi? Ce am rezolvat daca ti-am zis? Te-am ingrijorat si mai tare, dar vreau sa stii iubito ca nu ai motive de ingrijorare. Si iti promit ca tu o sa fii in siguranta. Totul o sa fie bine. Ma asigura. Ti-am spus acum asta pentru ca nu suport sa ma tratezi cu indiferenta. Prefer sa fi suparata, nervoasa, dar nu indiferenta. Abia acum inteleg de ce a plecat in seara aia din bar fara sa vina dupa mine.

-Si de ce nu-i dai afacerea? Tu n-ai nevoie de asa ceva,Harry! Il sfatuiesc.

-Nu am cum sa fac asta. Dupa tot ce am facut pentru ea, dupa cat mi-am riscat viata. Nu-mi convine sa fac asta acum. Cuvintele sale ma dezamagesc.

-Adica nu ai de gand sa renunti nici pentru mine?

-Iubito, nu cred ca asta e o discutie de purtat pe banca in curtea liceului. Tu doar stai linistita, nu o sa se intample nimic rau. Da, exact. Eu o sa stau foarte linistita gandindu-ma ca in orice moment ala ii poate zbura creierii.

-Ne-am impacat? Zambetul copilaresc ce-l avea pe buze la auzul intrebarii mele e de nepretuit.

-Niciodata nu am fost certati. Ma saruta bland, infiltrandu-si limba in gura mea si cotrobaind fiecare coltisor.

Batem la usa si ne cerem scuze profesoarei de desen ca am intarziat. Ne asezam in ultima banca, in fata avandu-i pe Bella si Zayn. Asta e de bine. Ii fac semn lui Harry, acesta zambind si etalandu-si dintii perfecti si gropitele.

***

-Vrei sa iesim toti mai tarziu la un suc, undeva?
Propune Tay.

-Ar fi perfect, frate. Nu am mai iesit demult toti. Harry e de acord. Ce e cu el?

-Daca nu vrei e ok. Ii soptesc incat sa ma auda doar el.

-E ok iubito. Imi inconjoara talia cu bratul sau dandu-mi un fel de siguranta.

-Esti ok cu asta Harry? Adica.. Il intreaba Taylor ingrijorat.

-Da, frate. E ok. Mi-au ajuns toate certurile. Chiar daca te-am urat o buna perioada, ai fost cel mai bun prieten al meu si nu am cum sa continui jocul asta prostesc.
Taylor vine sa-l imbratiseze pe Harry vrand sa-i multumeasca.

-E bine daca ne vedem peste vreo 3 ore aici?

-E perfect. Stabileste Miley.
Bella si Zayn au fost foarte tacuti tot timpul asta si au fost de acord cu orice. Imi pare bine ca l-a iertat. Zayn e un baiat bun si chiar daca a avut momentele lui proaste, se potriveste cu ea.