His love is perfect for me |Book one|

21. Esti al meu

-O Doamne! Am exclamat speriata cand am simtit ceva cald scurgadu-se pe mana mea.
Harry! Am tipat cand Harry am trecut peste o groapa adanca, simtind ca o sa zburam de pe motocicleta.

Nu indraznesc sa ma uit in spate, desi stiu ca sursa glontului este una din masinile care inca ne urmaresc.

-Harry, e sange! Opreste-te! Nici macar nu mai stiu ce zic. Stiu ca daca s-ar opri acum , totul ar deveni un dezastru. Stiu ca il doare. Imi dau seama dupa felul in care se incordeaza.

-Ai incredere in mine? Ma intreaba, raspunsul meu parca fiind singura noastra salvare.

-Da! Ii raspund fara sa stau pe ganduri. Din nou masinile se apropiau considerabil de noi. Nu vreau sa ma gandesc ce s-ar intampla daca am mai primi inca un glont. Mana lui Harry sangera incontinuu, facandu-i mana sa se raceasca destul de mult.

-Doar tine-te bine! Strange cat poti tu de tare! Imi spune grabit, vizibil speriat si el. Fac intocmai cum mi-a zis, strangandu-i talia, lipindu-ma complet de el si indraznesc sa-mi ridic capul de pe spatele lui vazand semnele specifice unei cai ferate. Ce naiba are in cap?

Viteza crestea cu fiecare metru parcurs, masinile tinand pasul cu noi. Ne apropiam de calea ferata cu viteza maxima. Totul trecea pe langa mine incat nu-mi dadeam seama. Tot ce stiu e ca trebuie sa scapam, vii.

Nu mi-am dat seama ce vrea sa faca pana cand nu am vazut trenul venind. Erau trei posibilitati: sa ne loveasca trenul, sa ne storceasca masinile si sa ne omoare sau printr-o minune sa scapam.

-Te iubesc! Am reusit sa-l mai aud strigand din toti plamanii ca si cand ar fi ultima data cand mi-o spune.

Nu am putut sa-i mai raspund si intr-o fractiune de secunda mi-am vazut viata prin fata ochilor cand am simtit ca motocilcleta zboara la propriu cu noi. Mi-am strans ochii si pe Harry cat de tare am putut. Imaginile care mi se derulau in minte au fost inlocuite imediat cu o busitura dura. Motocicleta a revenit pe pamant si noi odata cu ea. M-am uitat in urma si am vazut trenul care isi continua mersul, lasand masinile de partea cealalta.

-Harry! Opreste-te! Bratul sau sangera mai ceva ca o cascada, ceea ce ma ingrozeste. Nu stiu de unde mai are putere sa conduca.

-O sa oprim mai incolo. Strage-ma mai tare! Imi spune accelerand si lasand locul in care erau masinile in urma.

Dupa inca vreo 15 minute de mers printr-un intuneric dens si pe langa o padure infricosatoare, incepe sa reduca viteza. Tacerea era constanta. Nici unul dintre noi nu spunea nimic. Ajunsi in spatele padurii intr-un fel, oprim in fata unei casute daca pot sa o numesc asa.

-Harry... Imi fac curaj si sparg linistea apasatoare.

-Da? Vocea lui era groasa si dura.

-Sangerezi. Ii soptesc fiindu-mi teama ca ne poate auzi cineva.

-Nu conteaza. Ia motocicleta si imi face semn sa-l urmez. Vocea rece pe care o are imi da fiori. Merge ingandurat si nici nu se gandeste la rana ce-l seaca de puteri din ce in ce mai mult.

Intram in mica coliba in care plutea praful.
Se aseaza pe o saltea punandu-si maine sub cap si privind in gol. Nu pot sta sa-l privesc si sa vad cum sangele ala tot curge.

-Harry... Ma apropii si ma asez langa el.
Dezbraca-te. Ii spun fara nicio jena si nici macar nu schiteaza vreun gest.

-Ce? Isi indreapta atentia spre mine.

-Da-ti tricoul jos. Neatentia si comportamentul lui ma fac sa cred ca situatia e destul de grava. Nu a mai spus nimic si m-a ascultat dandu-si jos tricoul. L-am luat de la el si l-am rupt intr-asa un fel incat sa-mi ramana un bandaj mai lung. I-am luat bratul extrem de rece si am inceput sa-i infasor bratul. A tresarit la atingerea materialului de rana deschisa.