His love is perfect for me |Book one|

60. Perfect-FINAL.

Jessica P.O.V.
Au trecut fix trei saptamani de la accident. Acum trebuia sa se nasca Rose, dar s-a grabit sa vina mai devreme. Ma bucur ca Harry a trecut peste tot, la fel ca mine. Am redecorat casa, la fel si camera lui Rose. I-am cumparat tot ce avea nevoie, inclusiv premergator la insistentele lui Harry chiar daca nu poate inca nici sa stea in fund.

-Iubito, vino aici mai repede. Rose plange. Se vaita Harry.

-Descurca-te Harry. Ii strig inapoi, racind putin laptele. E cinci de dimineata si de cand a venit Rose asta e ora noastra desteptatoare.

-Iubito, nu fii rea. Rose o sa imi manance degetul in curand. Tipa si rade, purtandu-se ca un copil. Exact. De cane e Rose, Harry se poarta ca un copil, de parca nu mi-ar fi fost de ajuns unul. Acum trebuie sa ma descurc cu doi. Asez lucrurile pe care le-am folosit inapoi si ma duc in dormitor.

-In sfarsit, ofteaza Harry.
Ma asez langa ei pe pai si duc biberonul la gurita ei. Isi aseaza manuta peste a mea si se uita la Harry.

-Iubitei mele ii e foame? Harry ii vorbeste pe un ton copilaros. E atat de frumos sa vad cat de apropiati sunt, cat de atasat si innebunit e Harry de Rose si Rose de el. E clar ca s-a creat o legatura speciala intre ei si asta ma bucura enorm.

-Doarme deja. Spune Harry si rade.
O iau in brate incet si o duc in patutul ei roz, lansand usa usor deschisa. Amandoi am decis ca e mai bine sa aiba camera ei pentru a nu fi deranjata de noi, mai ales ca in perioada asta doarme tot timpul.
Ma intorc la Harry care pare sa se plictiseasca.

-Asa tare te-ai plictisit? Ma asez langa el si ma trage in poala lui, picioarele mele fiind de o parte si de alta a corpului sau.

-Acum ca ai venit, nu. Expira si ma saruta, buzele sale fine luptandu-se cu ale mele. Imi strange fesele in palmele mari. Resipiram amandoi greu si stiam unde se ajunge daca ne oprim acum. Nu ca ar reprezenta o problema, dar mna.

-Iubito, vreau sa iesim undeva mai tarziu. Imi spune, trecand de la tonul jucaus la serios.

-Si Rose?

-O luam si pe ea cu noi. Nu-i nici o problema. Spune zambind.

-Dar unde mergem? Intreb curioasa.

-E o surpriza iubito. Nu trebuie sa fii asa curioasa. Imi spune ranjind. Clar pune la cale ceva.

-Ok. Il las in pace cu ideile lui.

-Am o rugaminte doar, sa porti ceva mulat si daca se poate alb. Asa e tematica petrecerii.

-Petrecere? A cui e petrecerea? Intreb, explorand detaliile pe care mi le-a dat, aparent din greseala.

-Eh, bine era secret, dar Bella ii face o petrecere lui Zayn.E ziua lui si a vrut sa ii faca o surpriza. De asta nu a spus nimanui nimic. Ma anunta incercand sa imi dea de inteles motivul pentru care Bella nu mi-a spus nimic,

-Ok. La cat trebuie sa fiu gata? Il intreb, punandu-ma in pat langa el, cu capul pe pieptul lui.

-La 3. Spune calm si eu imi maresc ochii.

-La 3? Doar pana ma pregatesc eu nu? Incerc sa obtin mai mult timp de la el.

-Nu, pana sunteti gata si tu si Rose. Imi scoate limba facandu-mi in ciuda.

-Ok, oftez si cad de acord cu el. Cred ca o sa mai tragem si noi un pui de somn pana se trezeste Rose, iar Harry da startul deja. Buzele sale rozalii sunt intredeschise si aerul cald iese printre ele. Acum pot fi si eu linistita cand il vad pe el dormind asa. Chiar daca acum suntem fericiti si am trecut peste tot in fiecare seara imi apare in cap momentul in care masina s-a rasturnat si am simtit ca numai sunt. E un sentiment pe care nimanui nu i-as dori sa il simta daca pot spune asa. E acea secunda in care pierzi tot si nu sti daca te mai poti intoarce. E ceva ce nu depinde de tine in totalitate, ci si de puterea celui de Sus. Daca El mai vrea sa te aduca inapoi, o face. Dar daca nu, trebuie sa iti iei adio desi nu concepi asta. Nu poti crede ca zilele tale s-au sfarsit si nu te vei mai trezi langa persoana iubita, nu-ti vei mai putea saluta mama, nu-ti vei mai vedea prietenii... E trist totusi. Dar mai ales cand te agati de toate motivele pentru care ai vrea sa te intorci, intr-un final daca iti doresti cu adevarat si ai credinta, reusesti.