Sub acoperire

Capitolul 3-Leo

Dani povesteşte

Mă trezesc din cauza lui Leo, care nu a încetat o secundă să mă lingă pe faţă. Mă ridic şi observ că mă aflu în cabana mea cea secretă din pădure. Încep să pun întâmplările de ieri cap la cap şi ajung la concluzia că noaptea trecută l-am luat pe Leo în maşină şi am plecat la drum. Probabil că din nou un impuls de moment mi-a zis că trebuie să mă mai relaxez şi eu şi poate îmi distrag atenţia de la cea mai uriaşă problemă a mea: Sky.

De ce Sky este problema mea? Pentru că încă din clipa în care am văzut-o întinsă pe iarbă, mi-a invadat toate colţurile gândirii mele, iar asta nu s-a mai întâmplat niciodată. Cu ea mă culc în gând, tot cu ea mă trezesc. Ea este peste tot, dar niciunde parcă unde aş vrea eu. Asta este undeva departe la sute de kilometrii de toate astea împreună cu mine şi Leo, labradorul meu alb şi unicul meu prieten. Sky mi-a cucerit inima prin firea ei atât de perfectă, ochii ei albaştrii şi zâmbetul mare pe care foarte rar îl afişează. Are şi ea problemele ei şi probabil un trecut oribil de dezvăluit, dar nici nu o rog să mi se destăinuie, cu toate că aş vrea să ştiu cu ce o pot ajuta. Nici eu nu-i pot zice nimic despre mine, aşa că devine ceva reciproc.

Peste jumătate de oră Leo începe să zgârie uşa de la intrarea în cabană, în semn că vrea puţin afară, deoarece natura îl cheamă. Deschid uşa, pentru că l-am dresat ca după ce îşi face necesităţiile să vină înapoi, dar nu! El pleacă în pădure alergând de mama focului. Am luat repede hanoracul pe mine şi am început să alerg şi eu după el. După câteva minute observ că l-am pierdut şi încep să mă plimb şi eu.

Am ajuns în zona lacului, unde probabil că se ascunde, deoarece nu ar fi prima oară când ar merge acolo. Am început să îi strig numele ca un nebun prin pădure, dar nimic. M-am apropiat de mal şi atunci am văzut ceva.... drăguţ pot spune: cu spatele la mine era o ea, care avea la spate o mână cu biscuiţi, iar Leo i-a adus la picioare un băţ ud. Leo a primit recompensa şi a sărit pe ea să se joace. Fata era îmbrăcată într-o rochie neagră, ceea ce făcea asortarea cu Leo să fie perfectă. M-am aşezat pe mal şi m-am uitat la ei în timp ce am auzit râsetele ei cristaline care îmi aminteau din nou de Sky.

Sky povesteşte

Deja au trecut două săptămâni de când sunt angajată în acest orăşel. Nimic nu s-a petrecut neobişnuit, cu o mică excepţie. Eu cred că m-am îmbolnăvit. Am dureri de inimă când stau cu Dani, asta fiind toată ziua, deoarece teoretic îi aparţin. Când nu sunt cu el am dureri cap. Asta nu e bine deloc. Sunt trezită din gândurile mele de vocea lui.

-Sky, eu sunt plecat două zile, dar să nu-ţi faci probleme din cauza asta, totul este în regulă, ok?

-Da, nici nu-mi fac probleme.

-Ok, noapte bună!

-Şi ţie la fel.

Băieţii nu se iau niciodată de mine, deoarece nu cred că sunt destul de tupeişti să se pună împotriva lui Dani. El este atât de protector şi se teme mai mereu să nu păţesc ceva. Astfel îmi dă încă un motiv să-l cred ciudat, dar să îl plac din ce în ce mai tare. Ciudat? Da, pentru că restul băieţilor sunt nişte barbari fără scrupule şi suflet. Iau cheia din buzunar şi deschid uşa apartamentului în care locuiesc de două săptămâni şi deja mă sufocă. M-am obişnuit să trăiesc toată viaţa într-o casă împreună cu James, iar mai apoi singură. Era locul pe care eu îl numeam mereu acasă. Îmi este extrem de dor de vechea eu dar ştiu că niciodată Rose nu va mai exista aşa cum a fost până acum cinci ani: cea mai veselă persoană din lume, fără griji alături de James.