Mai dă-mi o zi

Douăzeci și opt - Bărbații

Douăzeci și opt — Bărbații

Kavia Sitara

— Israfel nu se descurcă, Mikah își așeză moalele capului în palme. Nu are stofă, nici rațiune.

Ares îl privi distrat— un rânjet ludic îi strălumina chipul nonșalant. Din dreapta lui, îl priveam pe unchiul meu ca pe-un slujitor indisciplinat.

— Iar tu ai, nu? l-am întrebat.

I-am furișat lui Ares o privire mândră; eram egoistă lângă el, răutăcioasă până în viscere și nimicitoare ca o otravă amărie. Amănuntele narațiunii noastre fuseseră puse cap la cap cu o zi în urmă. Chiar eram flăcări gemene. Trăgea din hăul ființei mele ispita viciului, carență, păcate și mi le întindea ca pe-o tavă aurită.

— Vreau să discutăm normal, Res. Civilizat.

Stăruința lui Mikah îl lăsă pe Ares indiferent. Ochii Regelui Întunericului se sălbăticiră; nu de furie, ci de venin. Continuă să zâmbească ucigător, iar cu o grație letală își poziționă antebrațele tatuate pe masă. Nu puteam să-mi iau ochii de la el. Era un lucru să-l văd pe Ares zi de zi în Asteria, dar era complet altceva să-l văd negociind. Era complet altceva să-l văd în pielea Regelui celor mai temute tărâmuri Taryniene. Era nimicitor. Iar faptul că absolut constant era distrat de ceva și zâmbea, parcă imuabil conștient de cine și ce anume era, transforma atracția mea față de el în ceva sufocant. Nu puteam să mă depărtez de el și nu puteam să nu-l privesc.

Dansa în expresia lui un umor erotic. Privirile pe care mi le acorda din când în când mă înfiorau din coapse până înapoi în torace— ca și cum noi doi știam ceva ce nimeni pe pământ nu știa.

— Nu poți să te aștepți la ceva ce nu oferi, îi scuipă, încă rânjind.

Mikah îl demise cu o răsuflare profundă.

— Soarta Zoharului nu poate fi decisă peste noapte în funcție de cum te trezești tu, Mikah îl înștiință semeț. Israfel nu e destul de pregătit să conducă un tărâm întreg și știi asta. L-ai pus acolo doar ca să nu ajungă cineva apropiat nouă pe tronul Răsăritului. L-ai pus acolo doar ca să periclitezi toate relațiile diplomatice. Greșesc?

— Da, Ares toarse nonșalant. L-am pus ca să opresc toate relațiile diplomatice, nu ca să le periclitez.

Mikah hohoti sumbru.

— Crezi că e o joacă, Res? Dacă vrei să ne jucăm, hai să ne jucăm cum trebuie!

Ușa scârțâi din țâțâni; o slujitoare apăru, deschizând calea celor trei Regi zoharieni. Matias, Beau și Koa. Erau cu toții niște bărbați grandioși. Dar toată lumina zohariană, ambrată de cadre fierbinți era înghițită de întunericul care se răsfrângea din trupul înalt al lui Ares. Aureola demonică se învolbura și-l mărginea pe Regele Morții ca pe-o icoană răsturnată.

Ares îmi atinse coapsa cu a lui pe sub masă; ca să mă asigure iar și iar că era acolo și că nimic nu avea să mi se întâmple în prezența lui. Obrajii îmi zvâcniră imediat ce dorința îmi înflăcără pielea. Eram mult prea ocupată să-mi stăpânesc pornirile meschine ca să-mi mai pese de prezența lui Matias.

— Arăți mai bine decât când te-am văzut ultima oară, Ares îl săgetă pe Matias. Îți spun sincer— Regele Morții își așeză teatral mâna peste inimă—, n-am crezut că o să-ți mai revii vreodată, Mati.

Matias îl ignoră complet. Zâmbi strâmb — o grimasă hidoasă îi fățui trăsăturile când își coborî privirea asupra mea. Mă cercetă preț de câteva secunde, apoi mă îndemnă printre dinți: