Lasa-ma sa te iubesc

Capitolul 1

Petrecerea era din ce in ce mai plictisitoare. Era satul sa vorbeasca despre fuziunea dintre cele doua companii. Era satul sa tot primeasca laude si incurajari. Tot ce dorea acum e sa se duca inapoi in camera de hotel si sa doarma. Era destul de obosit si desi era plin de oameni in sala imensa, se simtea singur.

"Hey, aici erai, Vic!" O femeie la vreo 40 de ani, usor grasuta, simpatica si cu zambet imens pe fata se opri in fata barbatului. Tinea in mana un pahar de sampanie. Era contabila de la agentia lui.

Victor Maxim, fiul celebrului om de afaceri Peter Maxim detinea o agentie de publicitate, VMMedia, dar din cauza crizei financiare, era obligat sa accepte uniunea cu o alta agentie de acelasi profil dar mai mica, cu mai putini angajati dar cu clienti putini dar importanti.

De cand a terminat facultatea, Victor sau Vic cum ii spuneau apropiatii, investise toti banii care i-a facut muncind prin strainatate sa deschida agentia si sa se lanseze pe piata. Dar cum criza financiara si lipsa clientilor l-a adus in prag de faliment, aceepta propunerea contabilei, Rona Ivanov. Aceasta era pietena buna cu contabilul de la E!Media, o agentie mai mica, dintr-un oras mai mic, cu un potential urias. Poate nu era o agentie mare dar dupa spusele Ronei, avea in jur de 30 de clienti importanti si numarul acestuia crestea in fiecare luna.

Cel mai mult ura ca trebuia sa se mute. Locuia in Bucuresti de cand s-a nascut. Era obisnuit cu aglomeratia, agitatia si ritmul alert al orasului. Acum era nevoit sa se mute in Suceava, un oras din nordul tarii, cu putin peste 100 000 locuitori, oras care de altfel a devenit un punct de finantare destul de important pentru multi investitori romani si straini.

''Nu arati prea bine, ai reusit sa te odihnesti?" Rona intreaba incet, dupa ce ii observa cearcanele de sub ochii lui albastri. Nu era un barbat urat. Inalt, cu putin peste 1,90 m, brunet, ochi albastri patrunzatori si solid. Nu era genul care sa stea cu orele la sala, nu avea corpul lui Matt Bomer, dar niciuna din femeile care i-au trecut prin pat s-a plans de el. Ii placea sa creada ca in curand il va ajunge din urma de Vin Diesel la corp.

"Termin cu circul asta si ma duc sa ma odihnesc. M-am saturat deja." Ridica paharul de sampanie din mana si isi racori gatlejul cu lichidul acidulat.

Ura ca trebuie sa mute toata agentia cu el la Suceava. Doar o mica parte din angajati au fost de acord sa se mute.

"Mai ai putina rabdare. Inca nu a ajuns celalalt proprietar. Cum ajunge la petrecere, semnati fuziunea si poti pleca, poate cu vreo noua cucerire...." ii face cu ochiul si se indreapta spre un grup de femei care stateau pe terasa de vorba.

Nu avea chef de nici o noua cucerire. Dorea sa doarma si atat. Ceea ce nu stie Rona e Vic si-a promis ca nu va mai ateriza prin niciun pat, cel putin pana cand nu va intalni acea persoana care sa merite.

Scana cu privirea sala. Cunostea cateva fete. Unii erau angajatii lui, altii erau de la cealalta agentie, iar altii erau clienti. Privirea ii cazu pe usa de la intrare. Se deschise si un grup de cativa barbati intrara in sala, urmati de cateva femei.

Privirea ii zacu pe una din femeile din spatele grupului. Inalta, satena tuns scurt baietesc, imbracata intr-un costum nici feminin si nici masculin, formele erau usor ascunse de materialele care nu stateau chiar fix pe piele. Era ceva ce nu mai vazuse pana atunci. Iar fata ei, nu era machiata, nu stia daca mai vazuse vreodata o femeie nemachiata, dar era frumoasa, cu nasul mic si subtire, buze carnoase si ochi verzi...

Unul din barbati se opri in fata lui, dar nu isi putea ridica privirea de pe ea.

"Vic baiete, ai ajuns mai repede. Vino sa iti prezint noii colegi." Nici nu il baga in seama pe barbatul care dupa voce, il recunoscu ca fiind contabilul celaltaltei agentii, prietenul Ronei.

Grupul se indrepta spre o camera alaturata, iar el ii urma. Mergea in urma ei. Ii observa umerii lati fiindca mergea cu mainile in buzunarele pantalonilor, iar ceva mai jos ii capta atentia si il facu sa isi muste buza de jos, avea un posterior rotund, lucrat bine, care se presa acum de baterialul pantalonilor... simtea nevoia sa il atinga.

Camera era izolata fonic, fiindca nu se auzea nimic din cealalta sala. Era perfecta pentru sedinte scurte sau pentru a incheia o afacere.

Statea intr-un colt si o privea. Ea statea sprijinita cu spatele de un minibar, cu bratele incrucisate la piept. Avea un aer arogant, usor masculin, dar totusi i se parea foarte feminina.

Dar cand isi ridica privea si ii intalni ochii, avea in ei un gram de tristete.

Ceilalta barbati incepuse deja sa negocieze, in camera intra si Rona, cu zambetul pe fata, sarutandu-i pe toti pe obraz, inclusiv pe ea.

"Nu ma intereseaza restul, de asta se vor ocupa avocatii si contabilii si restul. Ma intereseaza numele firmei. Nu vreau sa il schimb. Ramane E!Media. Atat!" vocea ei rasuna in camera. O voce blanda dar autoritara. Era exact genul de femeie care stia ce doreste si cand o doreste....

"Initiali nu era prevazut sa il schimbam, dar avand in vedere sa cele doua firme fuzioneaza..." ochii lui se intersecta din nou cu a ei. Putea citi pe fata ei ca nu renunta la nume. Ceva ii spunea ca nu o sa cedeze si chiar isi dorea nu o faca.

Se apropie de masa unde discutatu toti, cu mainile in buzunar, inca tintuind-o cu privirea.

"Lasa numele, nu ma intereseaza asta. " ii spuse Ronei si avocatului.

"Daca tu semnezi, semnez si eu." i se adresa. Pe fata ei nu se schita nimic. S-au privit secunde in sir in ochi, parca comunicand telepatic...

"Da-mi un pix." fu raspunsul ei si Vic ii inmana un pic, cu logo-ul agentiei lui, cu care ea semna fara nici o retinere contractul.

"Pastreaza-l... "ii spune cand aceasta il inapoie. Il lua si il baga in interiorul sacoului... Langa inima ei se gandi el...

Inconjura masa si se indrepta spre el, fara sa spuna nimic si ii intinse mana.

"Felicitari!" ii zambi.

"Victor Maxim sau mai bine zis Vic. Felicitari...." se simtea jenat, nici nu ii stia numele sau poate deja il uitase...

"Olivia Pope sau Livie."

Livie... se gandi el si zambi cu toata gura cand ii stranse mana intr-a lui. Era mica si rece, fata de a lui care era mai mare si fierbinte...

______________________________________________________________

Some enchanted evening, you may see a stranger

You may see a stranger across a crowded room

And somehow you know, you know even then

That somewhere you'll see her again and again

Some enchanted evening someone may be laughing

You may hear her laughing across a crowded room

And night after night as strange as it seems

The sound of her laughter will sing in your dreams

Who can explain it? Who can tell you why?

Fools give you reasons, wise men never try

Some enchanted evening, when you find your true love

When you feel her call you across a crowded room

Then fly to her side and make her your own

Or all through your life you may dream all alone

Once you have found her, never let her go

Once you have found her, never let her go