Lasa-ma sa te iubesc

Capitolul 16

Se apropie incet de ea si ii prinde capul in maini. Ii zambeste bland si apoi o saruta usor pe buze.

''Te iubesc, Livie. Intotdeauna te-am iubit si te voi iubi vesnic. Sa nu uiti asta.''

''De ce imi spui asta acum?''

''Te-ai inchis in tine. Nu imi place. Erai mai distractiva, mai deschisa cu oamenii si mai afectiva....te-ai transformat intr-o stanca. Esti incapatanata si dura si rautacioasa.''

Ii zambi ironic, punandu-si mainile pe pieptul sau gol. Ii placea sa se joace cu firele de par, sa isi treaca degetele prin ele. Iubea corpul lui. Era inalt, cu un corp atletic. Oricine l-ar fi vazut dezbracat nu I-ar fi dat 50 de ani. Arata perfect, doar parul usor grizonat il dadea de gol. Avea pieptul lucrat si abdomen suplu. Era un barbat frumos, cu trasaturi fine si o voce groasa, care totusi ii dadea o stare de liniste, de siguranta.

''Si cum ai vrea sa fiu? Ai plecat. M-ai lasat balta. Am fost singura si disperata.''

S-a indepartat de el, lasandu-l in mijlocul camerei. Erau in dormitorul lor, doar ca lumina era mai puternica si totul parea in ceata. Isi trecu nervoasa mainile prin par si se intoarse cu spatele la el.

Ii simti apoi imbratisarea, copul I se lipi de pieptul sau si mainile lui o tinu strans. Ii era dor de el, de parfumul lui, de vocea lui, de caldura care o emana corpul sau. Dorea sa planga dar nu putea. Era satula sa il planga. Singurul lucru pe care putea sa il faca e sa inchida ochii si sa savureze orice clipa petrecuta cu el.

''Fii libera. Fii femeia puternica dar iubitoare de m-am indragostit. Ceea care trecea prin foc si prin fum numai sa fie fericita, care nu tinea cont de nimeni si nimic, care lupta penru iubirea noastra. Nu mai plange dupa mine. Am fost si voi fi mereu langa tine, stii asta. ''

''Nu mai pot fi asa. M-am schimbat.''

Se intoarse spre el si il privi in ochi. Il trase intr-un sarut apasat, de dor.

''Copii au nevoie de tine. E uimitor cat de repede trece timpul si in curand vor fi la casa lor si....''

''Da, stiu. Voi fi singura cuc...''

Se indeparta de el si iesi din camera. O urma pana in sufragerie, unde se opri in fata geamului. Afara ploua si picaturile de apa se izbeau violent de geam. Isi baga mainile in buzunarele pantalonilor si privi absent pe geam.

Zambi si se apropie de ea.

''Nu vei fi singura. Vei fi cu Vic...''

O auzi razant si apoi se intoarse cu fata la el.

''Crezi ca o sa accepte ceea ce fac? Crezi ca o sa mai fie alaturi de mine cand afla ce fac?''

''Ce faci? Doar nu omori pe nimeni. Daca e in stare sa iti suporte temperamentul atunci o sa te accepte cu totul.'''

''Pe dracu'... las-o balta George, stii foarte bine ca in momentul in care va afla, va fugi de mine.... Nu cred ca o sa mai suport inca o data ca raman singura.'' vocea ii era apasata, accentua fiecare cuvant.

O trase la pieptul sau si o legana usor.

Isi afunda nasul in scobitura gatului sau si inspira adanca partumul lui masculin de care ii era dor. Il stranse in brate si lacrimi incepu sa I se prelinga incet pe obraz.

''Nu plange. O sa fie bine. Vorbeste cu el. Te va accepta cu totul. Copii au nevoie de un barbat pe langa ei si tu ai nevoie neaparata de el. Te tempereaza si iti face bine prezenta lui. Am vazut.''