Lasa-ma sa te iubesc

Capitolul 7

Deschise incet ochii si il privi. Imbracat, cu telefonul in mana, statea pe scaun langa patul ei, privind din cand in cand pe geam sau scria cate un mesaj.

''Buna!''

''Buna!'' Se ridica in capul oaselor si incerca sa se ridice din pat. Barbatul o ajuta tinand-o de brat. Se agata de gatul lui si se aburcase sa il sarute dar el se feri.

''Ce s-a intamplat?''il intreba incet.

Dupa ce se asigura ca Livie e stabila si se puta sustine de comoda de langa pat, se departa de ea trecandu-si mainile prin par.

''Plec.'' ii spuse rece. Ochii ei il urmeareau prin camera cum se plimba nervos, in timp ce soneria telefonului sau il anunta ca primise un mesaj.

''Cand te intorci?''Isi dadu seama ca intrebarea nu isi avea rostul. Stia deja raspunsul, il vazuse in ochii lui cand ii intalni. ''Te mai intorci?'' era intrebarea cea mai corecta. Raceala din ochii lui se oglindi pe fata ei. Sufland sacadat si cu ochii in lacrimi, schiopatand, se indrepta spre baie. Avea nevoie de un dus.

''Stii pe unde sa iesi!''.

Incepu sa se dezbrace cand auzi usa de la intrare trantita. Automat ochii I se umplu de lacrimi si se injura ca nu era mai puternica. Se lasa sa cada usor pe langa perete, pe gresia rece si uda. Genunchiul o durea ingrozitor si avea nevoie de calmante. Durerea din picior o putea elimina dar nimic din lume nu ii putea calma durerea din cosul pieptului.

Incepu sa miste incet genunchiul si incerca sa se sprijine putin in el dar durerea o opri. Avea nevoie de un suport mai rezistent decat un bandaj elastic. Tinandu-se de mobila si pereti, intra in sufragerie si se arunca pe canapea. Isi ridica piciorul pe masuta si ofta.

''Deja v-ati trezit?''

Livie nu raspunse.

''Ma gandeam sa scot copii la cumparaturi sa aveti parte de un pic de liniste'' adauga.

''Nu e nevoie. Nu vreau sa raman singura acum,'' vocea ii era rece si raspunsul taios. Gabriela o privi mirata si apoi intelese.

''Ce s-a intamplat?''

Ridica nonsalant din umeri si incepu sa rada. ''Habar nu am. Stiu doar ca atunci cand m-am trezit era deja imbracat si pornit sa plece.''

''Poate se intoarce...''

''Nu mai fi naiva. Nu se mai intoarce.'' facu o pauza uitandu-se la eranul televizorului. ''Imi faci o omleta, te rog?'' Gabriela incuviinta si porni spre bucatarie.

Isi aduse aminte ca laptopul ei ramasese in masina dupa accident. Nu avea timp si rabdare sa umble dupa altul. Va folosi calculatorul Monicai si isi va comanda altul de pe internet. Pasi in holul agentiei, pregatita pentru o noua perioada dificila a vietii. Sprijinindu-se in carja, se deplasa incet pana la biroul ei. Monica o privi mirata si se ridica de la biroul ei.

''Vai de mine, ce ai patit? Adica stiu ce ai patit, dar ce e cu carja?''

''De unde stii?'' o intreba rece.

''A fost Vic dimineata pe aici.''

Numele lui ii provoca o durere ascutita in piept. ''Atunci stii de la el.''

Se indrepta spre birou. Pe scaunul ei gasi geata de la laptop. Deshise fermoarul si isi instala laptopul pe masa si se tranti in scaun. Era inca in stare de functionare, macar atat sa ramana functional din toata povestea asta...

Era ora amiezii cand Livie iesi din birou si se indrepta spre bucatarie. Avea nevoie de o cafea tare, nu se simtea in stare sa treaca peste zi fara cofeina. O gasi pe Rona stand la una din mese. O ignora si se indrepta incet spre aparatul de cafea. Isi lua cana si se aseza in fata Ronei. O privea rece in timp ce sorbea cafeaua.

''Nu stiu ce l-a apucat.'' Livie se incrunta.''Dimineata m-a sunat sa ii fac rost de bilete cat mai repede pentru Bucuresti. Apoi a venit la 8 la birou si a semnat o cerere pentru concediu fara plata si a stat cred ca 10 minute in birou si apoi a iesit ca o furtuna din sediu.''

''Furtuna?'' se instramba la Rona.''Exact ca o furtuna a intrat in viata mea si tot asa a si iesit.''

''V-ati certat?''

Nega din cap. Se ridica luandu-si carja in mana si cana in cealalta.

''Poate ar trebui sa faci un control la picior. Vic a zis ca nu e rupt dar totusi de ce ai nevoie de carja?''

''Voi merge la un control. Si Rona...nu mai vorbi de el in preajma mea.'' ii tuna in fata si se intoarse in birou.

Deja trecuse o saptamana de la plecarea lui. Livie se impartea intre munca, copii si fizioterapie. Doctorul ii spuse ca tendonul e afectat si necesita exercitii sa se refaca. Acasa copii erau galagiosi si nu putea sa gandeasca in liniste si se enerva destul de repede si apoi regreta ca tipase la ei, mama ei incerca sa o inteleaga dar de multe ori reusea sa se certe si cu ea. La birou era alta chestiune. Toti o priveau ca pe un balaur cu doua capete. De fapt asta si era, tipa si urla la oricine si pentru orice. Noroc ca toti o intelegeau si nu ii stateau prea mult in cale. De multe ori se inchidea in birou, unde isi instalase un televizor si statea cu orele uitandu-se la toate porcariile de emisiuni. Nici proiectele nu le mai putea face, era distrasa. Mintea ii fugea mereu spre acei ochi albastri atasati de barbatul care a plecat cu tot cu inima ei la Bucuresti.

Telefonul ii suna si rapunse fara sa se uite la apelant.

''Ce face surioara mea preferata?''

''Steve?''

''Eu sunt, cine altcineva? Am venit acasa. Poti sa ma iei de la gara?''

''Acum vin.''

Steve era venit acasa de cateva zile si o urmarea pe Livie. Era un pachet de nervi. La inceput credea ca din cauza accidentului. Rana de la frunte deja se vindecase si nu se mai vedea aproape deloc dar genunchiul inca o durea si inca folosea carja. Mai ales ca se indopa cu calmante mai ceva ca o farmacie.

''Ce e cu ea?'' Profita de faptul ca Livie lesinase din nou pe canapea si acum putea sa discute in liniste cu mama lor.

''Ce stii mai exact?''

''Doar ce am prins pe ici pe colo si ce mi-a zis Monica cand am fot sa o iau pe Livie cu masina. Cine e Vic asta?''

''Un tip din Bucuresti care si-a unit firma cu a lui Livie. Au avut o relatie si dupa accident, a ramas in noaptea aia la ea in camera si dimineata a iesit aproape alergand in casa. Nu stiu ce s-a intamplat. Nici ea nu cred ca stie. Oricum toata dimineata el a vorbit la telefon si a trimis mesaje de pe canapea, asta pana sa se trezeasca ea. Era deja treaz cand am venit in bucatarie sa fac cafea. Nu stiu daca a dormit.''

Isi privea sora. Ii parea rau de ea. Intai George si acum Vic. Nu merita asa o soarta.

''Crezi ca ar trebui sa ne bagam?'' o intreba pe mama sa inca tinandu-si privirea pe sora sa.

''Doar daca vrei sa iti pierzi capul. Stii cum e ea. Las-o in pace....''

Se apropie de ea si o lua in brate. Era slabita si usoara ca un fulg. O iubea pe sora lui, era singura cu care putea vorbi despre orice si care ii fusese alaturi atunci cand ceilalti nu I-au acceptat deciziile. Nu o putea lasa acum cand avea cel mai multa nevoie de el.

O puse cu grija pe pat si o inveli. Iesise din camera ei si inchise usa in urma lui.