Lasa-ma sa te iubesc

Capitolul 21

O gasi in acelasi loc in care isi petrecuse diminetile , in ultimele 3 luni. In mica sala de sport improvizata din garajul ei. Timpul trecut isi puse amprenta pe ea dar si pe relatia lor. Genunchiul ei se vindeca rapid, nu mai schiopata si nici nu mai era nevoie de orteza. In schimb relatia dintre ei se raci din ce in ce mai tare. O simtea distanta si rece, chiar mai rece ca de obicei, parca nu ii mai pasa de el. 

Barbatul suferea in liniste, il durea sa o aiba aproape dar sa o simta la mii de kilometri. Simtea ca o pierde. Nu se mai putea atinge de ea, il respingea. Nu direct, nu il dadea la o parte, in schimb isi cauta de lucru in alta parte, se scuza ca ii e rau, ca o doare, ca o suna cineva si tot asa.

Ar fi vrut sa stie ce se intampla cu ea, de ce se distantase dar ceva il oprea. Stia ca nu ii va spune niciodata. De cand o cunoscu, in jurul lui se forma un nor de neputinta si necunoastere care aproape ii lua tot oxigenul. Dorea sa se termine cu intrebarile sale fara raspuns, cu distanta dintre ei, cu apelurile in miez de noapte la care participa Liv intr-o limba straina. 

Ii era dor de femeia de care se indragostise la inceput. De cea simpatica, amuzanta, fara inhibitii, care calca pe toti in picioare numai ca sa primeasca ce isi propusese.Dar se pare ca aceea femeie era demult plecata. In fata lui acum, se afla o noua Liv, distanta, tacuta, furioasa, o umbra a femeii ce a fost odata.

O privea cum lovea cu putere sacul de box, care se balansa puternic de tavan. Liv era transpirata si respira greu. Vazuta din spate parea un luptator fioros, avand ceafa puternica, umeri lati si puternici, brate lucrate si picioare tari ca piatra. Nici privirea nu o trada. Parea tot timpul incruntata, suparata, furioasa, de parca era in stare sa sara pe cineva sa il sfarsie de nervi.

Nici copii ei nu se puteau apropia de ea. Nici mama ei. Parca avea un scut de protectie in jurul ei. Tot ce ii spuneai intra pe o ureche si iesea pe alta, lasand-o indiferenta. Steve se saturase de mult sa incerce sa discute cu el, chiar isi luase bataie de la sora sa. 

Intr-o seara Liv intra in casa mirosind a alcool si Steve incepu sa ii tina morala. Se trezi din plin cu un pumn in fata. Ii zdrobi nasul. Fara sa schiteze cel mai mic gest sau sa spuna macar un cuvant, Liv se inchise in dormitorul ei si nu iesi pana a doua zi.

Erau zile cand nu trecea deloc pe la birou, si cand o facea parea obosita si impasiva. Nu discuta cu nimeni, vorbea tot timpul la telefon in alte limbi si evita pe toata lumea. Desi se mutase la ea dupa sarbatori, Vic isi petrecea cele mai multe nopti pe canapeaua din biroul lor. Se saturase de multe ori de raceala si de indiferenta ei.

Telefonul ii vibra in buzunarul pantalonilor si se retrase din usa garajului si se duse in sufragerie.

''Buna Steve.'' De la incidentul cu LIv, Steve deveni din ce in ce mai apropiat de Vic. Tineau des legatura, chiar ieseau impreuna in oras si isi dadeau sfaturi. Vic accepta relatia dintre el si sora sa vitrega si chiar ii ajuta sa se mute impreuna in noul apartament al ei, aflat la cateva strazi distanta de casa lui Liv.

''Hey, pe unde umbli?''

''La Liv.'' raspunse scurt. Steve ofta lung.

''Ce face?''

''Bate sacul de box. Deja mi-e mila de el. Inca oleaca si il arunca din curte.''

''Ai incercat sa vorbesti cu ea?''

''Ai innebunit? Am mai multe sanse sa tin o discutie cu sacul de box decat sa imi raspunda ea.''

Steve ofta si raspunse cu durere in suflet. ''Ceva s-a intamplat si ar fi bine sa aflam pana nu e prea tarziu. Incerc sa dau niste telefoane sa vad. Te anunt daca aflu ceva.''

Inchise telefonul si se intoarse cand auzi usa de la garaj trantita. In fata lui aparu Liv transpirata, gafaind, cu un prosop aruncat pe umar. Avea niste cearcane imense sub ochi si parea slabita. Mai slabita ca atunci cand o gasi dupa revenirea din Bucuresti. Aproape ca nu o mai recunoscu.