Lasa-ma sa te iubesc

Capitolul 5

"Chiar nu ai de gand sa mi-l prezinti? Au trecut 2 saptamani." Gabriela statea dupa perdeaua din sufragerie, spionandu-l pe Vic, asa cum facea in fiecare dimineata cand acesta o astepta pe Livie in masina.
"Nu, nu mai insista degeaba." Livie isi imbraca geaca de piele. Desi era septembrie, era destul de frig.

"Ai semnat hartiile pentru scoala?"

"Da. Crezi ca te descurci cu amandoi?"

"Ma descurc."

"Imi dai raspunsuri formale."

Livie radea. Gabriela era atat de concentrata pe geam sa il pandeasca pe Vic incat nu era deloc atenta la conversatia lor. Trecu pe langa ea si o saruta pe obraz.

''Ne vedem diseara."

"Aham....."

Nici nu incerca sa se ascunda, oricine ar fi observat smocul de par blond legat de doi ochi negri care priveau de dupa perdeaua alba de la geam.

''Stie ca o putem vedea?'' Vic radea uitandu-se inspre casa. ''De ce sta acolo?''

''Sincer? Vrea doar sa se bage in seama. E suparata ca nu te-a cunoscut inca.''

''De ce nu ma prezinti?''

''Cea mai mare prostie. Ai sa o cunosti, dar la momentul potrivit.''

Vic intoarse capul spre Livie. Se obisnui deja cu atitudinea ei. Era o femeie independenta, hotarata, incapatanatasi foarte desteapta. Sa incerce sa o convinga sa il prezinte mamei ei era in zadar. De doua saptamani tot incerca sa afle cate ceva despre familia ei. Tot ce reusi sa afle e ca locuia cu mama ei de cativa ani. Si atat. Nimic despre tata sau despre frati sau surori.

''Mergem?'' il intreba. Incuviinta si porni motorul. Livie se apleca spre el si apasa pe claxon. In secunda urmatoare, smocul de par blond disparu si amandoi izbucnira in ras.

Se chinuia sa gaseasca un post de radio, butonand bortul masinii lui Vic.

''Nimic interesant.'' Renunta oftand starnindu-i surasul barbatului care se chinuia sa conduca printre stropii de ploaie care incepura sa cada inca de la primele ore ale diminetii.

Opri masina la semafor si Liv isi aduse aminte de ceva. Incepu sa se cotrobaie prin buzunare. Gasi ce cauta si scoase din geaca un stick de memorie pe care il introduse in sistemul audio al masinii.

Vic ii urmarea cu intereses fiecare miscare. In scurt timp in masina raspuna Get Low a lui Dillon Francis. Livie dadea din cap in ritmul muzicii, marind volumul.

''Iti place?'' Il intreba tipand sa acopere muzica. Vic cauta printre melodiile aparute pe ecranul bordului. Zambi triumfator cand gasi ce cauta si in scurt timp, Ellie Goulding - Love Me Like You Do se auzi.

''Asta e cu dedicatie.'' ii zambi facandu-i cu ochiul. Lua mana ei si ii saruta incheietura exact deasupra lui DANIEL. Ii masa delicat mana cu degetul mare si ii zambi.

''Uite ce e. Hai sa discutam la o cafea. Avem timp.'' ii spuse privind ceasul de la bord. Barbatul incuviinta si parca in dreptul unei cafenele.

Se juca absenta cu cceasca de cafea. Linistea era criminala si se gandea cu ce sa inceapa.

''Am fost maritata. Adica inca sunt, ma intelegi....'' Vic era hotarat sa o asculte. Se lasa pe spatarul scaunului, prizind-o.

''Sotul meu, George, a murit acum 3 ani si ceva. M-am maritat cu el la 25 de ani, el avea aproape 50, dar il iubeam. Era bland, iubitor, inteligent, intelegator.'' facu o pauza cand o lacrima I se prelinse incet pe obraz. Vic isi retinu impulsul de a o lua in brate. Era momentul ei de a se descarca si stia ca e mai bine sa o lase in pace.''Nu avea avere, nu avea bani, stateam in chirie. Lucra in constructii, mai exact punea asfalt pe drumuri. Lucra in conditii toxice. Cand a inceput sa se imbolnaveasca prima data, l-am pus sa-si dea demisia si am plecat in America sa fac bani. Distanta ne omora, dar macar aveam bani pentru tratament si sa traiasca decent, nu conta ca eu lucram doua schimburi. Ziua eram consilier IT la un service de calculatoare si noaptea lucram ca chelnerita la un restaurant. Mama nu il suporta deloc. Avea tot timpul ceva e comentat despre el sau despre noi sau despre... Nimic nu ii convenea. '' ofta si lua o gura de cafea. ''Cand m-am intors din America, am deschis o agentie de publicitate pe motiv ca nu exista asa ceva in Suceava si voi gasi usor clienti. Firma era infloritoare, in doar cateva luni deja aveam in jur de 10 clienti importanti. Apoi.... s-a agravat.... l-am internat in spital dar medicii mi-au spus ca nu au ce sa-i faca, plamanii lui erau prea afectati de toxinele din asfalt. S-a stins repede.''