Lasa-ma sa te iubesc

Capitolul 14

''Ai vreun incarcator la tine? Mi-a murit telefonul...la propriu....''

''Vezi in geanta la mine. E sub pat.''

Scoase geanta de sub pat si incepu sa caute prin buzunare. Rascoli printre tricouri, pantaloni pana dadu de o forma metalica. Pipai cu degetele suprafata metalului si se ruga in gand sa nu fie exact ce credea el. Il lua scoase de sub haine si il arunca pe pat in scarba.

Nu intelegea de ce Livie aveaun pistol in geanta. Privi inspre usa de la baie si auzi apa, probabil inca era sub dus. Lua pistolul si scoase incarcatorul. Era plin de gloante. Nu stia ce sa creada. Il ascunse inapoi printre haine, gasi incarcatorul de la telefon si arunca geanta sub pat.

Nu simtea ca era momentul sa vorbeasca cu Livie. Abia incepea sa I se deschida si sa se apropie de el. Tot o simtea rece si distanta cateodata, dar totusi facea progrese si ii povesti cate ceva din viata ei. Se hotara sa o lase balta si sa se prefaca ca nu a gasit pistolul.

Auzi usa la baie si se ridica de pe canapea zambind. Era deja imbracata cu o pereche de blugi negri lejeri si un tricou rosu. Trase deasupra un pulover tot rosu cu fermoar la gat pe care il lasase deschis. Isi lua vesta de pe cuier si iesi in urma lui pe hol.

''Doamne...nu ti-e frig?''

''Sunt obisnuita cu frigul. Nu voi pati nimic.''

''Numai ma uit la tine si deja mi se face pielea gaina.''

''Atunci nu te uita.'' raspunse razand.

''Nu pot face asta, scuze.'' si o saruta pe obraz.

S-au plimbat prin oras, au facut poze, s-au bulgarit pana cand Clara a inceput sa planga de frig. Au colindat putinele magazine deschise in seara aceea  si au mers la un film. S-au certat asupra filmului care se difuza la cinema. Se pare ca atitudinea actorului principal asupra tinerei pe care o teroriza il amuza pe Vic si pe Marcus care se pare ca erau de accord cu procedurile personajului masculin de a face dragoste cu iubita sa. Dar pe Rona si pe Monica le ingrozea asa ca baietii au ajuns sa fie bulgariti. Liv era singura care statea pe margine si privea.

''Scuza-ma, esti bine?'' Clara se apropie de Liv.

''Da. De ce nu as fi?''

''Stai singura aici si nu ai spus mai nimic toata seara. Ai fost ca o fantoma si nu prea te-am simtit decat atunci cand ai insistat sa platesti tot.''

''Nu am chef de nimic in seara asta.''

''Sper ca nu din cauza mea...''

Isi baga manile in buzunar si inspira adanc. Isi cauta cu grija cuvintele.

''Nu am nimic cu tine. Mi se pare ca esti tanara si in unele privinte prea naiva. Dar nu e treaba mea. Am invatat de mult sa nu incerc sa ma bag viata nimanui.Nu am nimic cu tine, chiar daca cateodata spui exact ce gandesti...''

Fata rosi cand isi aduse aminte de intamparea din masina.

''Imi cer scuze pentru aia. Nu am vrut sa te jignesc...''

''Nu m-ai jignit. Stiu ca nu sunt cea mai zambitoare sau afectuoasa persoana, dar nici cea mai rece. Nu tin neaparat sa ma apropii de persoane care stiu ca nu vor ramane prea mult in viata mea. ''

''Si Vic?''

''Vic e exceptia care mi-a scapat. ''

''Adica?''

''Mi-a intrat pe sub piele. Nu stiu cum dar a reusit ce altii nu au reusit in ani de zile. Si reusesc sa il dezamagesc , dar ma iarta. Stiu ca de multe ori cuvintele mele sau actiunile mele sunt cele care ii declanseaza aceea privire de dezamagire sau de durere...nu vreau sa o fac dar asa sunt eu. El m-a acceptat. Nu stiu de ce dar o face. Ceea ce altii nu o fac sau nici nu vor sa o faca.''

''Ca atunci cu drumul spre cabana?''

''Exact. Am exagerat dar m-a lasat in pace. Nu stiu sa imi cer iertare, nu stiu sa iert, dar stiu ca il iubesc si o fac in felul meu.''

''Si el te iubeste. Dar totusi l-ai iertat cand a plecat.''

''Nu. Am acceptat decizia lui si consecintele. Dar nu l-am iertat. Daca o fac, voi suferi si mai tare cand se va intampla din nou.''

''Te inteleg. Nu va mai pleca....Stii, a vandut tot ce a avut in Bucuresti si a venit in Suceava, pentru tine. Asta mi-a zis cand a insistat sa vin cu el. Acum cauta un apartament. Nu mai vrea sa plece de aici si asta din cauza ta. Nici el nu a avut multa experienta cu relatiile. Cred ca amandoi aveti de invatat. El e mai gelos ....''

''Am observat.''

''As vrea sa fim prietene. Simt ca am ce invata de la tine...'' si ii intinse mana.

''Nu invata de la mine, invata de la cineva care are ceva bun in el. Eu nu am nimic. Dar o sa incerc sa iti fiu prietena.'' Si o trase in bratele ei.

Statea pe marginea patului si se descalta de bocanci. Vic veni in fata ei si o ajuta, luandu-i piciorul in poala sa tragand de sireturi.

''Nu ti-am dat cadoul de Craciun.''

''Credeam ca am avut parte de el..'' zambindu-i cu subinteles.

''Asta nu e un cadou si sper sa fie mai des....'' se ridica dupa ce o descalta si scoase din buzunar un inel, tip verigheta.

''Stiu ca nu porti dar vreau sa il porti pe al meu.'' Ii lua mana stanga si il puse pe inelar. Era lat, din aur, sculptat de jur imprejur. Liniile se uneau intr-o forma rotunda ce inconjura litera M.

''M-ai branduit?''

Ii zambi.'' Nu, iubito. Vreau ca toti sa stie ca suntem impreuna si ca esti a mea.''

''Vorbesti de parca as fi un obiect. Nu sunt a ta. Sunt cu tine si atat.''

''Ok, inteleg ce vrei sa spui. Vreau sa il porti fiindca esti cu mine.'' ea incuviinta si il trase intr-un sarut apasat.

O impinse pe pat si o acoperi cu trupul sau fierbinte. O saruta pe gat in timp ce mana sa o mangaie usor pe coapsa. Ii ridica piciorul dar se opri in momentul in care o auzi scrancind.

''Ce e?''

''Genunchiul.''

''La dracu..... Imi pare rau, nu am vrut sa te ranesc.''

Se ridica de pe ea si o ajuta sa isi dea blugii jos. Genunchiul, desi era protejat de orteza, era umflat si vanat.

''Maine dupa ce ne intoarcem mergem la medic.''

''Stii ce o sa se intample. Stii doar ca vor sa ma opereze. Ti-am mai zis si sa fiu al dracului daca vreau sa imi petrec revelionul pe un pat de spital.''

''Macar de data asta faci cum spun eu. Te rog. Nu vreau sa mergi prea tarziu sa nu se mai poata face nimic. Te rog Livie.... O sa facem petreerea de revelion in salonul tau....''

O busi rasul. ''Ai sa dansezi cu stativul pentru perfuzie?....''

''Daca asta inseamna ca in curand voi putea dansa cu adevarat cu tine, dansez si cu asistentele....''

''Vezi sa nu.'' ii zambi si o saruta.

O ajuta sa scape de orteza si ii puse o perna sub genunchiul. Ii aduse un pahar cu apa cand Livie scoase din geanta cutia cu calmante.

''Poate e de la efort. Ai mers destul de mult in ultima vreme. Si in seara asta si in padure...''

''Nu stiu, dar doare ca dracu...''

Arunca din nou cutia cu pastile in geanta si Vic isi aduse aminte de pistol. Nu si-l putea scoate din minte. Ii trecu prin cap ca poate e pentru siguranta ei persoanala... Dar de cine sa se teama?