Lasa-ma sa te iubesc

Capitolul 2

"La dracu'!" injura si arunca camasa pe jos. Toate hainele din genti erau sifonate si nu puteaut fi purtate. Era prea tarziu sa apeleze la receptie si sa o roage pe fata de dupa tejghea sa trimita pe cineva sa ii calce o camasa si un pantalon.

Plus ca in dimineata aceea era o sedinta cu un client. Nu se putea face de rusine, iar durerea de cap inca nu ii trecuse. Toata seara a stat si a baut sampanie si a urmarit-o cu privirea pe Livie. I se parea fascinanta. Il atragea prin comportamentul ei arogant si usor masculinizat. Era foarte curios cum arata goala. Zambi in sinea lui cand si-o imagina goala, fierbinte si agitata.

"Trebuie sa ma concentrez..." isi impuse. Dupa ce a ajuns in camera de hotel, a facut un dus foarte lung, rece, sa si-o scoata din minte dar nu reusi. In putinele ore in care a dormit, a visat-o numai pe ea, in toate ipostazele posibile si nu toate erau decente. Acum era si mai obosit decat aseara si frustat si tot nu avea cu ce sa se imbrace.

S-a hotarat asupra unor blugi negri stramti si un tricou mulat. Nu prea formal dar daca altceva nu avea, trebuia sa se multumeasca cu atat. Trebuie sa isi gaseasca un apartament si sa se mute apoi sa isi dea toate hainele la curatat si calcat.

Parca in fata cladirii si inchise portiera masinii nemtesti, neagra, de care era foarte mandru. Era cumparata din primul an de profit al agentiei sale.

Cladirea era inalta, de vreo 20 de etaje, iar birourile E!Media se aflau la al 14-lea etaj. Usile liftului se deschise si pasi in hol. O aglomeratie de muncitori care reamenajau birourile asa fel incat sa incapa toti angajatii, o femeie tipa de zor la un barbat care batea niste cuie si se pare ca ea nu auzea nimic la telefon.

Se apropie incet de femeie si , dupa ecuson, afla ca o cheama Monica si era secretara.

"Buna!" tipa blonda cu ochi caprui se uita la el mirata.

"Vorbeste la telefon." barbatul ii facu semn catre receptorul din mana ei si aceasta iesise din transa si isi lua "La revedere!" de la persoana de la capatul firului si tranti apoi receptorul in furca.

"Buna dimineata! Ati ajuns mai repede. Programul incepe de la 9."

"Scuze! Nu am stiut. Mai e cineva? In afara de ei?" arata catre grupul de muncitori, vorbind mai tare ca sa acopere zgomotul facut de acestia.

"Nu. Ei sunt de la 7 si a trebuit sa vin si eu sa fiu sigura ca nu darama tot etajul." fata facu o gluma si se aseza pe scaun.

Sunetul liftului care ajunse la etaj il facu sa se intoarca. Din el iesi Rona si Marcus, prietenul ei contabil. Ceva ii spuse barbatului ca cei doi sunt mai mult decat prieteni. Aseara erau destul de apropiati si putea sa jure ca au plecat impreuna.

"Buna dragule!" ii spune Rona si el se apleca si o saruta pe obraz. Dadu mana cu Marcus si ii urma in sala de conferinte.

Camera era mare, cu o masa in mijloc, inconjurata de scaune. Un videoproiector atarna din tavan indreptat spre o tabla cat tot peretele. Un bar intr-un colt, plin de pahare de unica folosinta si diferite sticle, iar langa bar era un dozator de apa plata.

Monica intra in sala cu un vraf de dosare in mana pe care le puse pe masa.

"Domnule Maxim, Livie va asteapta in birou."

"Vic, te rog. Unde e biroul?" Monica rosi si chicoti scurt. Se pare ca barbatul avea un efect asupra ei. In gandul lui asta era un atu, inseamna ca putea sa obtina orice informatie de la ea.

"A treia usa pe dreapta. Scrie pe usa Olivia Pope." zambeste si incepu sa imparta tacticos dosarele in dreptul fiecarui scaun.

Batu incet in usa si apasa pe clanta. In fata lui era un birou din lemn masiv, iar in spatele lui se afla Livie, imbracata intr-un tricou mulat alb vorbind la telefon. Avea un tatuaj pe antebratul interior, un tribal, iar pe incheieturile mainilor avea tatuate niste nume, nu le putea descifra exact.