Capitolul 15

489 36 0
                                    

''Sigur nu vrei sa raman cu tine? E ultima noastra zi la cabana si ma trimiti departe de tine...''

''Sa iei micul dejun cu Rona nu inseamna ca te trimit departe.'' raspunse scurt in timp ce isi lua laptopul in brate.''Hai du-te. Cred ca deja te asteapta.''

Ramase o clipa in usa dormitorului, privind-o. Intinsa pe pat, cu latopul in brate, sprijinita de tablia patului. Avea un aer profesional.

''Te holbezi....''

''Poate....ce? N-am voie?''

''Du-te.''

''Bine.'' se intoarse inapoi si o mai privi odata. Liv isi lua din nou ochii din laptop si inspira adanc dandu-si ochii peste cap, intr-un gest exasperat.

''Te iubesc.'' si iesi din apartament.

Langa el, pe hol, se opri un baiat tanar, mic de statura imbracat intr-o camasa alba impecabila, panataloni de costum negrii si un ecuson pe care scrie RECEPTIONER.

''Doamna Pope este in camera?''

''Se odihneste. Te pot ajuta eu....''

''Nu cred. Trebuie sa ii dau factura de la cabana si procesul verbal de predare sa il semneze.''

''Aaaa... pot sa I le dau eu si apoi le lasa la receptie.''

Baiatul se gandi o clipa, tinand in mana hartiile. ''Bine, dar sa nu spuneti la nimeni ca vi le-am dat dumneavoastra. Nu am voie decat sa le inmanez personal.''

Vic rase. Lua foile din mana sa si il batu usor pe umar. ''Stai linistit.''

Baiatul pleca si arunca o privire spre foile din mana sa. Factura pentru inchirierea cabanei si consumatia facuta este de 67000 lei, platita integral din contului lui Livie. Factura era pe numele lui Livie. Nu intelegea de ce... dar totusi intra din nou in apartament si se duse la ea. In aceeasi pozitie, Livie scria de zor, cu muzica la maxim. Cand il vazu, se incrunta.

''Iar ai venit?''

''Ti-au lasat de la receptie ...''facand semn catre hartiile din mana sa si le arunca absent pe pat. ''Am plecat.''


Rona il astepta la masa, sorbind dintr-o ceasca mare de cafea.

''Ai intarziat.''

''Scuze. A venit baiatul de la receptie si mi-a dat factura.''

''Aha... dar de ce esti ganditor?''

''Cat de bine merge agentia?'' o intreba suspicios.

''Nu foarte bine. Sunt clienti dar nu prea. De ce intrebi?''

''Tot ce a fost aici, cabana, mancare, bautura, a fost platit din banii lui Livie.''

''De ce? Nu a facut pe firma?''

''Nu. Pe Olivia Pope. Asta e ciudat.''

''Avea redurere la impozite daca facea pe agentie. Plus ca ni se returna TVA-ul. De ce a trecut pe ea?''

''Habar nu am. Multe nu se leaga...''

Chelnerul se apropie de ei, tinand in mana un meniu.

''Doriti sa comandati?''

''Vreau si eu o cafea si o omleta. Rona?''

''Omleta, fara cafea.''

Baiatul pleca si Rona il privi ingrijorata pe Vic. Statea tacut, privind in gol pe geam. Cafea ii fusese pusa pe masa si el sorbi din ea.

Lasa-ma sa te iubescUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum