Capitolul 6

601 50 3
                                    

Auzea voci si miscare in jurul ei dar nu putea deschide ochii. Capul o durea ingrozitor si piciorul drept ii era imobilizat. Simtea ceva rece pe el, ca o punga cu gheata. Isi freca ochii cu degetele, incercand sa isi desclesteze ochii. Cu ochii mijiti si sensibili la lumina ii vazu silueta miscandu-se prin camera.

''Ma doare capul!''

''Iubito, te-ai trezit!'' Vic se aseza pe pat langa ea si o lua in brate. O strangea tare si ii ingropa fata in umarul sau.

''Ma omori!'' tipa Livie si el ii dadu drumul.

''Iarta-ma! ... am crezut ca te-ai pierdut pentru o clipa...'' ii zambi scurt.

Era zbarlit, ochii rosii probabil de la oboseala, maneca tricoului era taiata pe lungime si inchegata cu sange. Un pansament alb ii era infasurat in jurul bratului iar pe fata avea cateva zgarieturi pe barbie si desupra ochiului stang.

Livie ridica o mana si ii mangaie obrazul.

''Ce naiba s-a intamplat?'' Incerca sa se ridice dar durerea din genunchi o opri. Dadu patura la o parte sa gaseasca pantalonii taiati, lar pe genunchi o punga cu gheata era legata cu tifon.

''Un BOU cu camioneta a trecut pe rosu si s-a izbit de noi.''

Isi masa fruntea si gasi un pansament. Masa zona si descoperi sursa durerii.

''Te-ai izbit cu capul de portiera. Te-au cusut.'' Livie ofta.

''Perfect, acum arat ca Frankenstein...'' reusi sa ii starneasca un zambet lui Vic. Era incordat si speriat.''Ce ai patit la mana?''

''Masina s-a rostogolit si s-a oprit pe partea ta. Am incercat sa sparg geamul sa ajung la tine si m-am taiat in sticla.'' Il trase de tricou si il saruta. Buzele lui erau sarate de la transpiratie, dar inca erau moi si calde.

''Imi pare rau!''... ''Cu cine te certai?''

''Cand te-au adus la spital te-au gasit in baza de date si au sunat la persoana de contact in caz de urgenta...''

''Nu... nu-mi zi ca au sunat-o pe mama!''

''Oh...ba da... si e furioasa si abia l-am scos pe celalalt sofer in mana ei. Mica dar focoasa.'' tonul ironic a lui Vic nu facu mai mult decat sa o enerveze mai tare pe Liv. Nu destul ca o durea capul si genunchiul si el era ranit, acum trebuia sa suporte si crizele mamei ei.

Usa salonului s-a deschis si o asistenta grasa intra in camera.

''Ce bine, te-ai trezit! Imediat vine doctorul...''

''Pot sa cer sa mi se induca coma?'' asistenta o privi mirata.

''De ce? Nu e nimic grav, ai avut centura...''

''Nu de asta... MAMA...." ii spuse asistentei, punand accent pe cuvantul MAMA.

Aceasta rase si iesi din salon. O urmarise cu privirea pana la usa unde recunoscu parul blond si ochii. Livie isi lua perna de sub cap si isi ingropa fata in ea.

''Si incepe....''

Ii auzi tocurile pe podeaua salonului. Zgomotul se opri undeva in zona patului ei. Il simti pe Vic cum se ridica si isi dadu perna la o parte, cautandu-l cu privirea. Acesta era in celalt colt al camerei, privind ingrozit.

Intoarse privirea si isi intalni mama nervoasa, privind-o cu subinteles.

''Ce faci?'' o intreba sarcastic. Gabriela se inrosi si mai tare si ridica un deget spre ea.

''Nu ma ameti de cap Olivia, nici nu stii ce a fost in inima mea cand m-au sunat de la spital sa imi spuna ca copilul meu a suferit un accident de masina!'' tipa si pe Livie o durea si mai tare capul. Era nervoasa. De obicei apelativul OLIVIA era folosit sa accentueze o boacana facuta.

Lasa-ma sa te iubescUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum