Iubire fara limite

A Doua Cearta

Dis de dimineata Isabelle se trezi ingrijorata dupa cele intamplate in padure cu o seara in urma, isi cerceta sotul care dormea profund deoarece bataia dintre el si lupul padurii a fost una extenuanta, vazu urmele coltilor lupului pe bratele si picioarele sotului ei si izbucni in plans atat de usor incat numai ea se putea auzi!

"Cat de Fraiera am putut sa fiu!! Sa cred ca pot inopta in padure stiind aceste paduri si mai ales punand-ul pe Albert in pericol!!" Gandi ea in timp ce se uita la el si vazand ranile de pe trupul lui perfect. "Trebuie sa ma revansez cumva fata de el, dar cum?! isi spuse ea in gand... Sta se gandi bine sa nu isi iasa din fire deoarece atunci v-a lua doar si numai decizii proaste, isi sterse lacrimile insa vinovatia ii ramasese in inima, si atunci a gandit si a gasit solutia ce avea sa ii faca ca sotul ei sa fie fericit. A, ales ca de data aceasta sa ii faca o surpriza care nu "IL V-A PUNE IN  PERICOL SAU CHIAR OMORA". Se imbraca degraba, iesi usor pe usa, inchise usa si cand se intorsese, in spatele ei nu era nimeni alta decat Elisabeth! Aproape ca i se taiasera picioarele la vederea mamei sotului ei! Trebuia sa gaseasca o minciuna buna care sa o opreasca sa intre in camera, deoarce Albert i-a rugat pe ea si pe Peter sa faca cumva ca mama lui sa nu afle despre acest lucru si degraba isi lua inima in dinti o lua pe Elizabeth de mana si ii spuse.

-Elisabeth ce m-am speriat, mergi atat de usor ca mai aveai putin sa ma omori chicoti Isabelle. Elizabeth zambi si dadu sa intre in camera Isabellei unde stia sigur ca se afla fiul ei.

-Stai!! ii spuse Isabelle

-Am o idee foarte buna pe care as vrea sa o impartasesc cu tine ca sa ii facem o surpriza lui Albert... Elisabeth trase mana inapoi se uita la ea vizibil curioasa despre ce vrea Isabelle sa faca nici macar banuind ca fiul ei este in pat muscat grav de un lup.

-La ce te-ai gandit Isabelle? Intreba ea curioasa... Isabelle de indata raspunse

-As vrea astazi ca sotul meu sa se odihneasca fara nici un alt servitor langa el, si mi-as dori ca eu sa fiu cea care ii aduce micul dejun la pat! Zambi Isabelle inocenta!

-Am inteles, raspunse Elisabeth stiind ca Isabelle ascunde ceva insa nu a insistat sa afle ce, deoarece putea astepta sa afle mai tarziu...

-Nu avem servitori pentru asta? O intreba Elisabeth

-Ba da, dar sunt sigura ca ar fi fericit daca doar astazi as face eu asta, si anume sa imi dedic absolut toata ziua pentru el fara nimeni altcineva apoi zambi!

"Romantic si dragut" se gandi Elisabeth in sine ei...

-Bun, in acest caz voi dirija eu muncitorii astazi, pentru terminarea conacului deoarece Balul Mascat v-a fi peste doua zile sa NU uiti asta!!

-Bineinteles ca nu am uitat... Striga Isabelle incet in timp ce Elisabeth se indrepta catre scara sa coboare in gradina conacului sa vada care mai este treaba acolo! Isabelle rasufla usurata ca reusise sa ii tina mama la distanta inca putin timp pentru ca daca Elisabeth isi vedea fiul in acea stare nu se stia dupa, pentru cine trebuia sa cheme doctorul... Pentru Albert ca era muscat grav, sau pentru inima care ii ceda lui Elizabeth vazandu-si unicul copil in acea stare. Bucuroasa ca a castigat timp, o cauta pe Joyce si ii poruncise sa aduca o tava la usa sa o lase jos in fata usii, iar langa micul dejun sa mearga si sa puna un trandafir alb. Iar ea v-a veni si v-a lua tava de la usa in 5 minute. A poruncit ca nimeni sa NU intre in camera, in acea zi deoarece isi doreste sa petreaca ziua cu sotul ei fara sa fie deranjati. Joyce facu o plecaciune cum ca a inteles mesajul, si pleca spre bucatarie sa aduca tava ce Isabelle o ceruse pentru Albert. Deschise usa intra in camera si il zari pe Albert sprijinit pe un cot in timp ce zambea si se uita la ea...