Iubire fara limite

Inapoi Acasa

Isabelle dormea dusa, era deja 10 dimineata, Contele o privea si ii mangaia fata ei angelica de parca nu ar mai fi vrut sa se dezlipeasca de langa ea. Johanna nestiind ca, Contele ramase in camera Isabellei in noaptea precedenta intra vrand sa o trezeasca, dar cand il vazu pe Conte facandu-i semn sa iasa imediat, nici bine nu apuca sa deschida usa ca o si inchise la loc. Contele se dadu jos din pat, se imbraca, trase patura mai bine ca Isabellei sa nu-i fie frig, apoi iesi din camera. O cauta pe Johanna, si ii spuse sa o lase sa doarma cat doreste, si sa nu care cumva sa o trezeasca deoarece noaptea trecuta a fost una epuizanta pentru Isabelle. Johanna incuviinta, si se retrase catre treburile ei zilnice. Contele cobora in biroul lui, si ceru ca nimeni sa nu il deranjeze pentru ca deja avea foarte multe treburi de rezolvat. In timpul acesta Elisabeth intra pe usa.

-Unde este Isabelle? Il intreba ea pe Conte
-Doarme, este obosita dupa agitatia care a fost noaptea trecuta.
-As dori ca Isabelle sa ma insoteasca acasa la mine... continua Elisabeth
-De ce vrei asta? Intreba el putin iritat
-Pentru ca asa vreau eu! Ii raspunse sec Elisabeth desi avea planuri mari pentru Isabelle
-Cand se va trezi, am sa o trimit la tine, deocamdata doarme ai nu vreau sa o trezesc... raspunse Contele intrigat de mama sa nestiind ce pune la cale

In momentul acela Isabelle intra pe usa vizibil somnoroasa, dar aranjata si pregatita de plecare.

-Buna dimineata... spuse ea zambind desi oboseala inca se citea pe fata ei.
-Te-a trezit cumva Jhoanna? Intreba Contele pe un ton nervos
-Nu Albert, m-am trezit singura cand te-ai dat jos din pat, Jhoanna nu are nici o vina.
-Atunci hai sa mergem draga mea, avem foarte multa treaba. Ii spuse Elisabeth de indata
-Si ce treaba aveti mai exact? Se interesa Contele
-Treaba de femei, nu te priveste pe tine. Ii raspunse Elisabeth in timp ce se incrunta catre fiul ei.

Isabelle zambi catre sotul ei in timp ce Elizabeth o lua de mana, si o trase dupa ea spre usa de la intrarea Conacului ca apoi sa plece. Contele urmari cum mama ii fura sotia, si il chema pe John.
-John, astazi as dori sa stai in jurul Conacului mamei mele. As vrea sa stiu tot ce se intampla, si as dori sa revii numai dupa ce Isabelle ajunge inapoi la Conac, pana atunci stai acolo.
-Desigur milord. Raspunse John si facand o plecaciune iesi de indata

In timpul asta trasura in care se afla Elisabeth si Isabelle se opri in fata Conacului unde locuia Elisabeth. Intrara in Conac, si acolo se aflau surorile Isabellei si tatal ei. Isabelle mirata peste masura nu stia ce se intampla.

-Ce faceti cu totii aici? Intreba ea mirata in timp ce zambea
-M-am gandit sa ii facem o surpriza fiului meu... raspunse Elisabeth vizibil incantata
-Ce fel de surpriza? Intreba Isabelle
-Vom merge cu totii inapoi la tara la Conacul fiului meu, sa il aranjam in asa fel incat sa se vada ca este Conacul familiei Glenville, si nu o casa parasita. Conacul este intr-o stare groaznica, si as vrea sa facem niste schimbari. Spuse Elisabeth voioasa
-Albert stie despre asta? Intreba Isabelle
-Nicidecum, altfel nu am fi avut nici o sansa sa parasim Londra. Raspunse Elisabeth
-Atunci sunt de acord, va fi o aventura pe cinste. Spuse Isabelle incantata ca ii incalca cuvantul sotului ei ceea ce ii placea la nebunie.
-Pana la urma urmei este o calatorie de o zi si jumatate cand va afla Albert noi vom fi departe, si deja are treaba in Londra deci nu poate pleca curand. Continua Elisabeth cu entuziasm in glas
-Atunci asa vom face. Raspunse Isabelle
-Ti-am pregatit bagajul la mine, ca fiul meu sa nu-si dea seama de ceea ce vom face.
-Dar nu am fost niciodata aici nu cred sa am vreo rochie... spuse Isabelle nestiind ce bagaj ar putea avea la Elisabeth.
-Nu-ti face griji draga mea, am avut grija sa-ti cumpar absolut tot ce ai nevoie... spuse Elisabeth bucuroasa in timp ce ii facea semn Matildei sa deschida o geanta mare plina cu haine.
-Si cum ramane cu bagajele voastre? Isi intreba Isabelle surorile
-Noi le-am luat in zori cand am parasit Conacul sotului tau fara ca nimeni sa ne vada... raspunse vesela Marie
-Cineva se simte bine astazi... continua Isabelle in timp ce se uita la Marie, si vazand ca roseste in obraji
-Ti se pare, ma bucur ca ne intoarcem acasa... ii raspunse Marie in timp ce incerca serioasa
-Sunt sigura.... continua Isabelle catre ea stiind ca motivul bucuriei surorii ei era nimeni altul decat Peter.
-Dar ce se va intampla cu balul mascat? O intreba Isabelle pe Elisabeth
-Nici o grija scumpa mea, am aranjat ca Londra sa vina la Conacul de la tara, si mai aveam aproape o saptamana deci timp destul cat sa facem toate aranjarile care trebuiesc facute Conacului cat si balului. Albert va afla si el in curand, si dupa cum spuneam noi deja vom fi la jumatatea drumului deci nu-ti face griji. Spuse Elizabeth in timp ce se uita cu drag catre Isabelle.