Iubire fara limite

Razbunarea Contelui

A doua zi cand trasura Contesei ajunse la Conacul de la tara, Contesa ramase muta de uimire la cat de urat, si pustiu putea fi Conacul fiului ei. Rupert majordomul Conacului si Joyce le iesisera in, intampinare.

-Ce Dumnezeu s-a intamplat aici? Intreba Contesa nervoasa
-Milady, Contele nu a vrut sub nici o forma sa faca vreo schimbare in Conac de cand tatal altetei sale a murit... ii raspunse Rupert
-Inteleg... spuse trista Elisabeth amintindu-si de sotul ei care murise cu putin timp in urma, si pe care Contele il iubea, si il respecta din toata inima.
-Atunci, asta explica totul... continua ea cu ochii aproape inlacrimati insa tinandu-se tare sa nu planga.

Isabelle vazand ca, Contesa mai are putin sa rabufneasca in plans, veni langa ea o apuca pe dupa umeri, si incerca sa o linisteasca in timp ce se gandea prin cate trebuia sa fi trecut sotul ei, ea trecand prin aceeasi situatie cu mama ei. Incerca sa nu planga se imbarbata, si ii spuse Contesei:

-Elisabeth, totul va fi bine vom gasi o cale sa readucem la viata Conacul sotului meu... ii spuse in timp ce o privea cu drag

Elisabeth se intoarse catre Isabelle, o imbratisa, si ii multumi ca este asa de buna si iubitoare in ce consta relatia ei cu fiul sau. Intrara inauntru si tot ce puteau vedea era praful de pe peretii Conacului, si panzele imense de paianjen. Urcara scarile, si cand intrara in biblioteca unde Isabelle facuse pactul cu Diavolul, Elisabeth spuse:

-Vad ca biblioteca a pastrat-o la fel cum era cand traia raposatul meu sot, in rest nu i-a mai pasat de nimic altceva... spuse ea pe un ton trist
-Vom face tot ce se poate ca, Conacul si gradina din jurul lui sa arate chiar mai bine decat a aratat vreo data... continua Isabelle vesela incercand sa o inveseleasca si pe Elisabeth insa nu prea reusi. Elisabeth schita un zambet apoi spuse:
-As vrea sa merg la mine in camera sunt foarte obosita... spuse ea vizibil obosita si coplesita de amintiri
-Va rog sa ma urmati milady... spuse Rupert, si la cateva camere departare de biblioteca deschise o usa unde se afla un pat matrimonial care candva ii apartinuse Contesei Elisabeth si sotului ei. Camera inca era ingrijita si tabloul de deasupra patului inca era pastrat ca in ziua in care au fost pictati Contele si Contesa de Glenville. Pe atunci Elisabeth era foarte tanara si frumoasa iar sotul ei era un barbat aratos asemenea fiului lor.
-Am pastrat camera aceasta curata in cazul in care aveati de gand sa va reintoarceti fara ca, Contele sa stie, si am tinut-o inchisa ani de zile ii spuse Joyce Contesei.
-Foarte bine ai facut Joyce... ii spuse Contesa obosita din cale afara

Contesa intra la ea in camera, lucrurile i le despacheta Joyce de indata, si i le aranja in dulapul imens ce se afla in acea camera, apoi Contesa se intinse, si se culca deoarece calatoria ii facu rau fiind lunga.
Isabelle impreuna cu tatal si surorile ei se intoarsera acasa la ei. Nici bine nu ajunsera, ca Isabelle isi lua calul alb, si pleca de indata la galop inspre padurea unde se plimba inainte sa se marite cu Contele. Ii era dor de toate aceste obiceiuri, si nu mai vroia sa se intoarca in Londra niciodata. Aici se simtea bine pentru ca era acasa!

In aceeasi zi cu cateva ore in urma ca trasura Contesei sa ajunga la Conacul de la tara, in Conacul din Londra era liniste totala. Contele era inca in pat ametit de la opi-ul pe care doctorul il facuse cu o zi in urma ca sa poata adormi. Era linistit, si nu ii pasa de nimic. Tot ce vroia era sa isi revina din ameteala pe care o avea ca apoi sa se poata ridica din pat. John ii batu in usa, apoi intra cu o tavita in mana.

-V-am adus un ceai din plante pe care doctorul mi-a spus sa vi-l aduc in cazul in care opi-ul va avea efect indelungat milord

Contele se ridica in varful patului lua cana de ceai, o dadu peste cap apoi o arunca cat colo deoarece gustul era unul insuportabil.

-Mi-a spus doctorul ca gustul nu este unul tocmai bun, dar este foarte bine ca a-ti reusit sa il beti pe tot milord.

Contele ii facu semn sa iasa din camera apoi isi baga mainile prin par, si se gandea la ce o face mama si sotia lui in momentul acela. "Trebuie sa ma duc dupa ele... Dar mai bine sa stea acolo cat or dori iar eu voi ramane in Londra, am o mica surpriza pentru micuta Contesa" se gandi el plin de razbunare in sinea lui. Apoi abea reusi sa se ridice din pat, ceai-ul punand-ul pe picioare se imbraca, si cobora in birou. Se apuca sa scrie o scrisoare apoi o sigila cu sigla familiei. Iesi dupa majordom ii inmana scrisoarea, si ii ordona ca scrisoarea sa ajunga de indata la adresa scrisa pe ea, iar persoana respectiva sa vina la el imediat cum citeste scrisoarea cu trasura pe care o va trimite. John lua scrisoarea, si ridica o spranceana vazand cui ii este adresata apoi il intreba pe Conte: