Iubire fara limite

Planul Isabellei

Dis de dimineata in jurul orelor 8:00, Isabelle fu trezita de tipetele Contesei Elizabeth, care isi zorea muncitorii, ca ultimele retusuri sa fie facute Conacului. Se trezi, se uita pe geam, si ca niciodata in acel conac, curtea era plina de servitori, si muncitori care mai de care facandu-si atributiile ce Elizabeth le ordona. Il zari pe, Peter, Mary, Angela, si tatal ei! Insa nu reusea sa il zareasca pe Conte! Se mai uita putin apoi vazand ca Joyce nu era prin preajma, deschise imensul sifonier, trase pe ea o rochita verde deschis, se aseza in fata oglinzii, si incepu sa se gandeasca! "Oare de ce Albert intotdeauna face exact pe dos ceea ce nu trebuie, si mai ales de ce trebuie sa ii suport starile atunci cand bea?!" se gandi ea nedumerita, de omul cu, care se maritase si care incepuse sa devina mai rau cu ea, nicidecum mai bun... Oftă, isi perie parul lung, il prinsese in parti, si il lasa sa curga pe spate. Se ridica, si iesi din camera inspre gradina Conacului unde se pare ca toata lumea era acolo!

-Isabelle... se auzi Contesa bucuroasa sa o vada

-Uita-te cat de minunat arata Conacul, fața de cum era acum o saptamana. Continua ea!

-Este intr-adevar o foarte mare schimbare, raspunse Isabelle.

Contesa o lua de mana, si incepu sa ii arate intrarea...

-Uite, marmura alba, cat de mult a luminat Conacul,nu mai arata ca si cand ar fi fost părăsit, spuse Elizabeth veselă de Conacul care acum arata cum niciodată Isabelle spera să il vadă!

-Este uimitor, pertii crem,ingerii de pe tavan si marmura alba se potrivesc perfect, zambi Isabelle bucuroasa de felul in care arata acum, Conacul spre deosebire de cum arata atunci cand Contele i-a facut "Turul prin el", arata ca o temniță uriasă!

-Hai să urcăm ca să iti arat camerele de sus, iar apoi să terminăm, si camera ta Isabelle...

Continuă Elisabeth in timp ce o tinea de maini, si se uita cu drag la ea...

-Bineinteles... zâmbi Isabelle stiind că aceea v-a fi seara balului, și Conacul arata atât de bine încât cine nu știa, putea jura că a fost construit atunci!

-Elisabeth?  Întrebă Isabelle

-Știi cumva unde este Albert?! Deoarece din biroul lui nu se aude nimic...

-Of scumpo, din păcate Albert a trebuit să plece de urgență la Londra. Henry a trimis scrisoare cum că una din proprietățile ce le deținem a, ars din temelii...

-Cum așa? Întrebă uimită Isabelle

-Nu ne explicam asta, insă nu iți face griji, Albert a plecat călare nu a luat trăsura, deci v-a ajunge la timp pentru balul mascat...

"Sper să ajungă, și sper să nu se fi dus să o vadă pe acea Kate" gândi ea uitând că, Contesa se uita la ea cu o privire lungă neîntelegând la ce se gândește Isabelle.

-Este totul bine draga mea? Întreba Contesa, să se asigure că Isabelle nu are nimic grav.

-Totul este perfect!

Răspunse Isabelle în timp ce schiță un zâmbet fals, deși fața o trăda. Contesa o lăsă știind că ceva o irita pe Isabelle, și porniră înapoi în grădină!

-Rupert, nu pot să nu observ că ai o zi minunată astăzi, chicoti Isabelle către majordomul conacului.

-Bineînțeles milady, o zi de recuperare m-a pus pe picioare numaidecât, și credeți-mă, mă simt ca un Leu de puternic!!

Răspunse el mândru. Isabelle puse mâna la gură în timp ce se amuza de bătrânul Rupert, pe care abia îl mai țineau picioarele, însă optimismul lui era ceva ne mai întâlnit!