Iubire fara limite

Castelul Misterios

Dupa doua zile Isabelle si Elisabeth nu ii lasau pe muncitori sa respire mai deloc. Una ii indruma intr-o parte pe cand cealalta ii indruma in cealalta parte. Nervoasa fiind pe Diavolul care planuise de la bun inceput sa se insoare cu ea, Isabelle facu tot posibilul ca in cele doua zile sa nu il bage in seama desi ar fi preferat sa il evite in totalitate dar nu putea. Contele era intotdeauna in spatele ei oriunde se ducea prin Conac sau in afara lui incercand sa o faca sa vorbeasca cu el, dar in zadar.

-Cred ca esti sub papuc prietene. Ii spuse Peter Contelui in timp ce acesta se uita pe geamul din biroul lui catre gradina unde se afla Isabelle.
-Niciodata... ii raspunse Contele iritat stiind ca Peter nu greseste
-Se vede clar ca nu o pierzi din ochi deloc... spuse Peter in timp ce sorbea o gura de coniac
-Este sotia mea, si avand varsta pe care o are trebuie sa fiu in permanenta cu ochii pe ea sa fiu sigur ca nu greseste in anumite privinte... ii raspunse acesta putin amuzat
-Ce pot spune... Este o femeie in toata regula si desi nu ma crezi, cred ca este mai mult decat capabila sa se descurce in orice situatie avand in vedere ca te-a imblanzit pe tine... continua Peter in timp ce se apropie de geam unde se afla Contele, si incepu sa se uite si el catre Isabelle cum se fataia de colo colo incercand sa faca totul cum trebuie.
-Trebuie sa recunosti Albert, sotia ta nu este ca orice alta femeie pe care ai cunoscut-o, este cu mult mai speciala decat credeai, si ar fi bine sa stii sa iti controlezi temperamentul, altfel s-ar putea sa o pierzi
"Sa o pierd?? Nici nu se pune problema de asa ceva" gandi Contele nestiind ca fata ii se schimbase la acest gand.

Peter il lovi peste umar prieteneste apoi il intoarse catre fotoliile ce se aflau nu de mult timp in biroul Conacului. Biroul fiind redecorat cu mobila noua, cu exceptia bibliotecii imense.

-Nu imi place situatia in care ma aflu... ii recunoscu pana la urma Albert prietenului sau
-Nu avem ce face, surorile Strongbow au ceva aparte care este ca o vraja... recunoscu Peter in timp ce zambea catre prietenul lui
-Uimeste-ma Peter, tu ce ai patit? Sunt tare curios sa aflu.

Peter rosi apoi incepu sa ii povesteasca intamplarile sale cu Marie din zilele precedente...

-Ma gandesc sa o cer de sotie... spuse Peter ferm
-Serios? Felicitari atunci!
-Se pare ca nu voi fi singurul care va avea de suferit datorita unei femei din familia Strongbow... spuse el tachinandu-si prietenul
-Nu nu prietene, Marie nu e nici pe departe cum e Isabelle...
-E mai mare decat ea, si mai putin naravasa, pe cand Isabelle e de o curiozitate morbida si foarte incapatanata. Continua Peter reamintind-ui prietenului sau cum e sotia sa
"Femeia asta e Diavolul in persoana, s-au schimbat rolurile se pare ca nu mai sunt eu!" Se gandi el amuzat de situatia in care se afla
-Da asa este ai dreptate...

Peter sorbi si ultima picatura din pahar apoi isi batu prietenul pe umar si iesi din birou. Contele se ridica isi incrucisa bratele apoi se apropie din nou de geam sa isi poata urmari sotia. Cand o cauta cu privirea nu o gasi. Se uita mai atent , si vazu ca doar Elisabeth mai ramase afara in timp ce indruma cativa muncitori, si nici urma de sotia sa. Ridica o spranceana, blestema usor incat abea el se putea auzi, si iesi pe usa cu pasi repezi!

-Unde este Isabelle? O intreba vizibil iritat pe mama lui
-A iesit calare sa ia o gura de aer, renovarea a epuizat-o in ultimele zile incat eu am trimis-o sa se plimbe ca sa se mai relaxeze putin. De ce s-a intamplat ceva?
-Nimic! Reusi sa o minta in timp ce se indrepta catre grajduri cu pasi repezi
-Unde a plecat Isabelle? Il intreba pe Sam
-Milord, Contesa Isabelle si-a pregatit singura manza, si apoi a plecat in graba nu am reusit sa ma apropii de inaltimea ei incat sa aflu incotro pleaca... ii raspunse acesta timorat deoarece ochii Contelui devenisera de un verde inchis semn ca mai avea putin si exploda de nervi
-Treaba ta este sa stii unde pleaca, de aceea esti aici!!!
-Imi pare rau milord.

Contele blestema in timp ce isi pregatea calul imens, apoi iesi in galop pe urmele sotiei sale. Se indrepta catre lac, la gandul ca sotia lui ar fi acolo inotand asa cum obisnuia de fiecare data insa de data aceasta nu era. Nervos din cale afara se intoarse aproape de Conac ca apoi sa mearga pe urmele lasate de manza Isabellei, insa acum se vedeau si cele pe care le lasase roibul lui, si fiind derutat intr-un tarziu observa alte urme care se indreptau catre est. "Ce naiba cauta in partea cealalta a mosiei?? Vrei sa ma faci sa-mi pierd calmul de tot Isabelle?" Se gandi in sinea lui in timp ce urmarea drumul pe care o luase sotia lui.
Isabelle in timpul asta se afla in ruina unui castel ce fusese descoperit de curand de catre ea, castelul aflandu-se la 15 mile departare de Conac dupa un deal care il tinea ascuns de foarte mult timp. Curiozitatea ei o facu sa il gaseasca pe cand cauta sa plece de langa Conte evitand-ul deoarece nu vroia sa se afle in prezenta lui. Era foarte uimita la cat de intretinute erau unele camere ce se aflau in imensul castel, dar si mai uimita era la felul in care arata aripa de vest a castelului. Pare ca sta sa cada, si lipseau destul de multe caramizi dintr-un turn ca si cum acolo s-ar fi purtat un adevarat razboi candva. Ii placea sa se aventureze, si mai ales sa descopere cu ochii ei astfel de comori rare precum era acel castel. Incerca sa intre in absolut fiecare camera sa nu piarda nimic din vedere la ce s-ar fi putut afla acolo. Numara in sinea ei, aproape 6 camere puteau fi locuibile restul erau ravasite, nemobilate, urate si infricosatoare. Intra intr-una din cele 6 camere, vazu un semineu mare, o oglinda cu o masuta si un pat regal de toata frumusetea ce se vedea putin de sub cearceafurile cu care erau acoperite toate piesele mobilierului.