Iubire fara limite

Gelozia

Mai tarziu in aceeasi zi, croitoreasa se foia in jurul Isabellei cu un material de un crem perlat incercand sa-i faca ultimul retus al rochiei ce urma sa o poarte atunci cand avea sa mearga la balul din seara celei de a doua zi.

-Milady aratati incredibil in crem, iar rochia este uimitoare cum pica pe corpul acesta subtire si firav... spuse plina de mandrie Hariett croitoreasa familiei Glenville
-Sunteti o croitoreasa desavarsita. Ii raspunse la randul ei Isabelle
-Nu numai milady, pot spune ca intr-adevar rochia va, vine ca turnata pe corp

Isabelle chicoti vazand ca Hariett admira fara oprire rochia minunata ce o croise special pentru ea.

-Cand te va vedea Contele va avea un soc... ii spuse Angela uimita de cat de frumoasa putea fi sora ei Isabelle
-Crezi? Intreba ea bucuroasa in timp ce se uita in oglinda la rochia ce ii puneau sanii mici si rotunzi in evidenta.
-Cu siguranta! Se auzi vocea Lordului Strongbow din usa camerei Isabellei
-Esti splendida Isabelle... spuse tatal ei cu o voce blanda
-Iti multumesc tata. Toate meritele ii revin doamnei Hariett care a avut grija cu siguranta, ca in primul meu bal sa fiu cea mai frumoasa, zambi satisfacuta Isabelle
-Va multumesc milady, raspunse croitoreasa care apoi ii ceru permisiunea de a se retrage rochia fiind terminata.

Contele sta nerabdator langa doctorul care tocmai ii consulta mama, si pierzandu-si rabdarea, nervos incepuse sa tipe la el...

-De o ora tot stai sa vezi ce are! Spune odata pentru pentru numele lui Dumnezeu ca incep sa-mi pierd rabdarea!!!
-Milord, vreau doar sa ma asigur, ca mama altetei voastre nu are altceva decat o simpla raceala, desi poate fi inselatoare presupunerea mea...
-Ce vrei sa spui prin inselatoare? Se rasti Contele catre doctor
-Pai...

Incerca sa-i raspunda doctorul.

-Poate fi si altceva mai grav, pentru ca tot face febra...
-Trebuie sa faci cumva sa o pui pe picioare cat mai repede, altfel ai sa regreti amarnic... urla Contele la el

Apoi ingrijorat se duse langa mama lui sa vada cum se mai simte...

-Cum te simti? Intreba usor speriat
-Ma simt bine fiule nu-ti face griji doar stii ca ai o mama puternica, si Elisabeth dadu sa se ridice mai sus...
-Stai linistita si nu te grabi, totul va fi bine
-Ma simt bine, nu ma mai dadaci atat. Destul o am pe Matilde care se ingrijoreaza intr-una, si deja incepe sa ma calce pe nervi... marai Elisabeth
-Tu mai bine mi-ai spune cand am sa-ti pot cunoaste sotia, pentru ca deja ard de nerabdare sa vad daca este chiar atat de frumoasa si isteata pe cat mi-ai spus!
-Este, si iti promit ca de cum te vei pune pe picioare, o vei cunoaste de indata... ii spuse Contele in timp ce ii pupa mana mamei sale
-Atunci am sa fac tot posibilul sa ajung la balul dedicat in cinstea sotiei tale, asa cun se cuvine ca eu, mama ta sa ii fiu alaturi sotiei fiului meu.
-Dar balul este peste doua zile, iar tu nu te simti indeajuns de bine incat sa poti merge la un bal... ti s-ar putea face si mai rau decat iti este, si nu vreau sa patesti nimic... spuse Contele ingrijorat
-In nici un caz nu am sa stau aici ca o muribunda, si in nici un caz nu ai sa ma opresti Tu sau oricine altcineva! Se rasti Contesa Elizabeth catre fiul ei in timp ce il sageta cu privirea si pe doctorul care ar fi vrut sa intrerupa conversatia, si sa-i spuna ca nu e o idee asa de buna sa se ridice din pat prea curand, dar tacu si alesese sa nu spuna nimic!

Contele enervat peste masura vazand ca mama lui este foarte incapatanata, se duse spre doctor si ii spuse:

-Ai grija ca in doua zile cand va vrea sa vina sa-mi cunoasca sotia sa nu mai fie in halul asta... Da-i orice, fa ceva, fa cumva si incearca sa o scapi de febra aia, altfel nu vei scapa tu din mainile mele! Ii spuse Contele doctorului cat mai usor incat mama lui sa nu auda...
-Am auzit tot sa stii... spuse ea din varful patului
-Nu ma intereseaza cum ma simt peste doua zile, am sa fiu prezenta la bal fie ca vrei sau Nu!! Spuse Elisabeth de neclintit
-Atunci asa sa fie! Ii raspunse Contele vazand ca nu isi poate face mama sa se razgandasca, ii arunca o ultima privire se rasuci pe calcaie apoi pleca spre casa.