Iubire fara limite

Padurea

Mai tarziu in aceeasi zi, Isabelle statea in camera ei si se gandea cum sa faca sa iasa nevazuta din Conac cand se lasa noaptea, ca apoi sa mearga sa cerceteze locul din padure unde se afla asa zisa comoara. Contele avea sa vina in camera ei bineinteles, dar cumva trebuia sa il faca sa stea departe de ea pentru a-si satisface curiozitatea. Auzi pasi catre camera ei si imediat se intinse in pat, si incepu sa geama ca o doare capul ingrozitor. Elisabeth batu la usa si intra.

-Ce s-a intamplat draga mea? o intreba in timp ce se apropie de pat ingrijorata

-Am o durere groaznica de cap si incerc sa adorm... ii spuse ea in timp ce isi freca tamplele in asa fel incat durerea de cap sa dispara

-Am sa cer sa trimita dupa doctor

-Nu este nevoie, un somn bun mi-ar fi cu siguranta deajuns

Elisabeth intelesese ca Isabelle se va reface dupa somn, si se indrepta catre usa sa iasa. Isabelle vazand ca vechiul truc cu "durerea de cap" a mers cu Elisabeth, era sigura ca va merge si cu sotul ei, si asa va putea ramane singura ca apoi sa plece in padure sa cerceteze locul cu pricina.

-Albert... rosti Elisabeth pe cand intra in biroul fiului sau

-Sunt aici... raspunse Contele pe cand se uita printr-un teanc de hartii

-Albert, starea Isabellei ma ingrijoreaza

-Ce s-a intamplat cu Isabelle?

-Tocmai ce vin din camera ei si o doare capul, arata si putin palida... continua Elisabeth ingrijorata. Crezi ca ar trebui sa chemam doctorul?

-Nu este nevoie ma voi duce eu insumi sa vad care este starea ei, pana atunci linisteste-te nu se intampla nimic rau dintr-o durere de cap, si parca tu erai cea care imi tot repeta ca o durere de cap nu este nimic grav...

-Albert cand este vorba de mine stiu exact cum ma simt, insa Isabelle nu arata prea bine.

-Atunci ma voi duce chiar acum sa vad care este situatia sotiei mele... lasa hartiile imprastiate pe masa, puse penita la loc in tocul cu cerneala, apoi se ridica si iesi din birou indreptandu-se catre camerele Isabellei.

Isabelle se hotara sa ramana nemiscata in pat, exact ca atunci cand cineva chiar suferea de o durere de cap groaznica. Contele deschise usa usor si intra. Isabelle ii multumi lui Dumnezeu ca mergea cu pasi apasati deoarece stia cine se afla in camera ei, si stia ce avea de facut. Se apropie de pat si se uita catre ea in timp ce o mangaia pe cap. Isabelle statea nemiscata si respira exact ca atunci cand dormea, sa ii lase impresia sotului ei ca se simte chiar rau. Contele o vazu ca doarme, si vazand ca nu are nimic o lasa in pace si se intoarse in biroul lui. Elisabeth il astepta acolo cu sufletul la gura.

-Ei bine? intreba Elisabeth inca ingrijorata

-Nu are nimic, un somn bun o va pune pe picioare

-In acest caz te rog sa nu o deranjezi... ii spuse Elisabeth fiului ei stiind ca noptile si le petrecea cu Isabelle

In timp ce se aseza la loc pe scaun, Contele ridica o spranceana si se uita catre mama lui.

-Nu o voi deranja! Apoi trase de franghie ca Rupert sa vina in birou.

-M-ati chemat milord?

-Spune-i lui Joyce sa stea in permanenta langa sotia mea, si sa ma anunte de indata ce starea ei se schimba. Isabelle nu se simte prea bine, si as vrea sa stiu absolut fiecare schimbare in ce consta sanatatea ei.

-Desigur milord. apoi facu o plecaciune si pleca de indata sa o caute pe Joyce

Isabelle se uita pe sub ochi din cand in cand in asteptarea noptii, ca toata lumea sa doarma sa fie sigura ca nu va fi auzita de catre nimeni. In timp ce se uita pe sub ochi cat de subtil posibil, zari o lumanare in coltul patului sau. Nu putea vedea cu exactitate cine este datorita stalpului patului care statea intre ea si persoana de dupa stalp. Gemu si se misca mai intr-o parte ca sa poata vedea mai bine. O zari pe Joyce care acum era in dreptul patului uitandu-se catre ea curioasa de starea stapanei sale.