Iubire fara limite

O Surpriza Neasteptata

Revoltata fiind Isabelle, se duse cat mai in larg si intreba:

-Ce faci aici, si avand curajul sa te apropii atat de mult?! Nu ti se pare ca ai intrecut orice limita venind atat de aproape de o lady, casatorita in timp ce facea baie si fara haine??

-Eu doar eram in trecere... Raspunse barbatul care acum era mai mult decat sigur ca se v-a lupta pentru Isabelle pana o v-a lua pe viata pentru el!

-Nu inteleg ce treaba ai Tu in acest loc, si de ce ai venit? Intreba revoltata Isabelle deoarece nu reusea sa inteleaga ce cauta acel om acolo! Il cunoscuse in Londra, si nu auzise de la nimeni ca acel barbat sa aiba vreo legatura cu satul din care ea provenea.

-Sa inteleg ca nu "Imi Permiti" sa vin in locul in care am crescut, sa imi vizitez casa parinteasca Isabelle?! O intreba barbatul care acum nu mai statea in picioare, ci pe jos ca sa o vada mai bine pe Isabelle desi ea se distantase destul de mult de mal! Isabelle nu stia ce sa faca fiind goala in lac, si neavand posibilitatea de a se feri de acel om pentru a nu o vedea fara haine. Ii era rusine, si isi dorea ca acest cosmar sa se termine! Nici prin cap nu ii trecea ca ea vreodata sa se regaseasca intr-o asemenea situatie. Este adevarat, aflase ca si Contele candva o urmarea pe cand facea baie in lac, insa situatia este foarte diferita de aceasta data.

-Te rog frumos sa pleci, sau macar indeparteaza-te de mine, ca sa pot iesi! Ii ceruse asta deoarece situatia nu era una tocmai buna pentru ea...

Barbatul ranji, se ridica, si se indepartase de malul lacului. Cand Isabelle era sigura ca este din nou singura iesi din lac, se imbraca imediat cu rochia ei simpla de un crem inchis o lega la spate, deoarece avea o funda, si de indata dadu sa plece! Barbatul nu plecase nici o secunda din zona Isabellei, si pe cand se apropie de manza ei, venise imediat in spate o apuca de mana ii puse mana la gura o lipi de un pom si se uita la ea, ca un leu ce isi priveste prada inainte sa inceapa sa o devoreze! Respiratia Isabellei devenise din ce in ce mai grea, barbatul vazu asta si incepuse sa zambeasca!

-Daca promiti ca nu tipi, pentru ca nu ai avea de ce, promit sa iti iau mana de la gura, si sa ma dau doi pasi in spate... Isabelle incuviinta din cap si barbatul ii lua mana de la gura insa o apuca de cealalta mana, si se apropie de ea si mai mult tinand-o in continuare lipita de acel copac!

-Robert, de ce faci asta? Intreba Isabelle

-Ce anume fac? Intreba Vicontele la randul lui, crezand ca Isabelle este foarte incantata de prezenta sa.

-Ai zis ca daca nu tip, desi suntem in inima padurii nu ma v-a auzi nimeni, decat Albert asta daca am norocul sa ma caute. In acest moment imi dai drumul... Spera Isabelle, ca il v-a face sa ii lase mainile libere.

-Isabelle tu chiar nu intelegi?

-Ce ar fi de inteles?! intreba uimita de cel care era acum in fata ei, fiind un altul fata de cel pe care il cunoscuse.

-Eu te iubesc, si imi doresc sa fi a mea... Raspunse Vicontele nu tocmai sincer, dar obsedat de Isabelle.

-Ai inebunit? Eu sunt casatorita cu Albert, il iubesc, si nu as face nimic sa ii tradez increderea!

-Off Isabelle cat esti de naiva... Iar in acel moment puse o mana pe fata ei, si o mangaia bland.

-Crezi ca Albert ar face la fel pentru tine?! Incerca Vicontele sa isi faca loc, in inima Isabellei indoctrinand-o usor usor cu anumite informatii ce le aflase intentionat pentru a ii face rau Contelui de Glenville

-Nu te inteleg... Cum adica daca, si el ar face la fel?! Intreba Isabelle suspicioasa de aceasta data deoarece un Gentelman nu minte, si ea a vazut clar ca acest barbat este oarecum un Gentelman, nu il blama pentru ca o placea, insa abordarea lui in momentele de fata chiar nu era una demna de un Gentelman!