Iubire fara limite

Surprizele

Cand se lumina de ziua, Contele se trezi uitandu-se la frumoasa lui Isabelle care dormea linistita si intorcandu-se catre ea, zari un colt de hartie sub perna ei...

"Oare ce o mai fi si asta?" Se intreba curios Contele

Trase usor hartia, o desfacu apoi o citi...

"Deci asta e motivul pentru care ai venit pana in Londra, si mai ales faptul pentru care mi-ai baut coniacul aseara" gandi Contele amuzat de situatie

Impaturi la loc hartia, si o indesa inapoi sub perna sotiei lui incat sa nu se vada.

"Sper ca asta sa insemne gelozie si nu mandrie, pentru ca daca ar insemna mandrie situatia s-ar schimba radical intre noi, si nu as vrea sa stric ce deja a inceput frumos" gandindu-se, si in aceelasi timp intrebandu-se in sinea lui daca asta era motivul pentru care sotia lui acceptase sa i se daruiasca in totalitate cu o seara in urma.

Cand Isabelle deschise ochii isi vazu sotul uitandu-se la ea si zambi in timp ce se intindea...

-Buna dimineata Albert, ii spuse zambind, si se intoarse catre el
-Buna dimineata frumoasa mea Isabelle... raspunse la randul sau Contele
-Cum ai dormit aseara? Te-a durut ceva? Se interesa el vizibil ingrijorat
-Stai linistit dragul meu ca sunt sigura ca voi supravietui dupa noaptea trecuta, si pot spune ca am dormit perfect... raspunse ea amuzata de cat de ingrijorat era Contele la gandul ca o ranise
-Ma bucur nespus sa aud ca esti bine si ca nu regreti nimic... continua el cu privirea intrebatoare daca chiar regreta sau nu cele petrecute
-Nu am de ce sa regret.. esti sotul meu si era normal ca asta sa se intample , si de ce nu mai devreme decat mai tarziu? Rase ea vazandu-l ca nu prea ii venea sa creada ce tocmai ii spunea

Contele era multumit de ea, o lua in brate o saruta si ii spuse ca ii pregatise o surpriza.

-Despre ce este vorba? Intreba curioasa Isabelle
-Ai sa vezi imediat... zambi Contele

Apoi trase de o funie frumos croita ce se afla langa pat, si in momentul acela intra John cu o tava in mana pe care o lasa pe masuta unde se afla sticla de coniac.

-Poti pleca... ii spuse Albert

John iesi de indata cum auzi ordinul Contelui

Se ridica si ii aduse Isabellei tava pe care se afla un frumos trandafir alb, doua cafele si 3 scrisori...

-Ce sunt astea? Intreba uimita Isabelle
-Pai trandafirul este pentru tine din partea sotului tau, spuse el zambind jucaus... cafelele sunt pentru amandoi, continua el pe aceelasi ton, iar scrisorile iti apartin spuse el fericit la gandul ca sotia lui va fi foarte incantata

Isabelle lua trandafirul si il puse in par dupa ureche, incepu sa desfaca scrisorile repede, si apoi le citi nerabdatoare una cate una...

In timpul asta Contele nu-si mai putea lua ochii de la trandafirul alb ce i se potrivea perfect cu parul ei negru si fata ei angelica... o fixa cu privirea si parca ramase vrajit de femeia care era in fata lui si care mai presua de toate era sotia lui!
Dupa ce termina a 3-a scrisoare ii sari in brate Cobtelui de fericire aproape sa darame cafelele fierbinti peste el si ii spuse:

-Mama ta este nerabdatoare sa ma cunoasca... spuse ea sclipind de fericire
-Da... zambi el multumit de reactia ei
-Iar celalalte doua sunt invitatii la bal. Primul, in cinstea Contesei de Glenville, adica Eu tipa cat putu de tare Isabelle, iar al 2-lea este un bal mascat?? Intreba ea uimita peste masura
-Exact... replica el plin de mandrie in timp ce isi vedea frumoasa sotie sclipind de fericire

Isabelle se simti vinovata stiind ca in tot acest timp ea crezuse ca, Contelui nu ii pasa de ea, ca nu vroia sa se expuna cu ea si mai ales ca nu vroia sa-i cunoasca mama.