Iubire fara limite

Intalnirea

Cu corpul gol lucind de la picaturile de apa, iesi din lacul de langa mosia unde locuia Isabelle fiica cea mica a Lordului Strongbow. Aproape in fiecare zi se ducea sa inoate in lac pentru o baie invioratoare cu apa rece. Este o fata de 18 ani cu parul si ochii negrii ca abanosul cea mai frumoasa dintre toate fiicele Lordului. Angela fiica cea mijlocie se duse dupa sora ei sa o anunte ca e timpul mesei.

-Nu stiu cum de poti inota intr-o apa asa de rece mai ales dimineata
-Ma ajuta sa-mi mentin pielea tanara si pentru mai tarziu chicoti Isabelle

Angela scoase un chicot si ea

-Hai sa mergem micul dejun este gata deja

Isabelle zambi si se imbraca in hainele pe care le lasase la marginea lacului,apoi pornira spre mosie.

In mosia alaturata era Contele de Glenville(Albert), un barbat inalt frumos dar cu un caracter mai dur decat ceilalti barbati. Toata lumea din jurul mosiei, si mai ales din Londra il stiau de frica si nimeni nu indraznea sa zica nimic de el se spunea ca era aspru in manie si chiar intruchiparea raului. Insa Isabellei nu ii era teama de el si de multe ori se intalneau pe cand calarea pe campie inspre padurea de pe langa cele doua mosii,insa el era foarte ignorant ceea ce o facea pe Isabelle sa fie si mai curioasa despre cum traieste si ce poate sa faca toata ziua inchis in Mosia Glenville.

-Mancarea e delicioasa,spuse Marie sora mai mare
-Nu stiu ce ne-am face fara doamna Hellen,spuse la randul ei Angela

Isabelle sta pe ganduri cum sa faca sa intre in casa imensa cat un castel de pe mosia Contelui de Glenville,doar sa-si satisfaca curioziratea cum poate trai omul acela singur cu doar cativa servitori, pe o mosie asa de mare si de intunecata fara pic de viata in ea. "Oare ce om ar putea trai asa?!" se intreba in sinea ei

-Isabelle ce spui? O intrerupse Marie
-Despre ce?
-Despre mancarea facuta de doamna Hellen,ca doar despre asta vorbeam
-Este absolut fantastica!
-Iar visezi cu ochii deschisi Isabelle spuse Marie care era cea mai atenta la toate detaliile care se petreceau in jurul ei.
-Doar ma gandeam la Diavolul care sta langa noi,ma intreb de ce ii place sa fie asa de singur?!
-Nu-ti mai bate capul cu, contele de Glenville,nu merita e un om rau la care nu trebuie nici macar sa te gandesti
-Ai dreptate dar curiozitatea ma omoara sa aflu ce tot face singur inchis in mosia aia mare.

La mosia Glenville se auzeau tipetele si urletele Contelui care era nemultumit de felul in care un lacheu nu ii pregatise calul cum trebuia pentru plimbarea de dimineata.

-Ce ti-am spus eu tie?? Se rastea Contele catre lacheu
-Ma scuzati alteta nu mi-am dat seama ca saua nu este prinsa bine
-Am sa te las in padure sa te manance lupii daca se mai intampla. Ai inteles?
Da alteta. Raspunse lacheul cu ochii in pamant de frica si se retrase umil sub privirile fioroase ale Contelui care mai avea putin si exploda.

Dupa micul dejun, Isabelle se pregatea sa iasa la plimbare calare sa se mai destinda putin.
Se urca pe cal si pleca de indata la galop catre campia si padurea des frecventata atunci cand calarea dar care era si aproape de mosia Contelui de Glenville. Ii placea tare mult sa se plimbe si sa aiba momentele ei de liniste,numai ca de data asta curiozitatea nu-i dadea pace.

-Nu ma asteptam sa ne intalnim din nou. Se auzi o voce cunoscuta ce venea din spatele ei.
-Conte de Glenville? Uimirea se auzi in glasul lui Isabelle
-Exact,ma intreb ce faci tu asa de aproape de mosia mea?
-Acesta este drumul catre padure,si nu e prima data cand trec pe aici. Spuse iritata Isabelle
"Nu ma intimideaza el pe mine daca la asta se gandeste" Se gandi Isabelle in sinea ei
-Interesant,marai Contele. Nu-mi amintesc sa te fi vazut de prea multe ori pe aici
-Asta pentru ca nici nu vreau sa trec des pe aici decat uneori cand vreau sa fac exceptii in ce priveste schimbarea drumului
-Poate din greseala te poti rani. Spuse Contele zambind in coltul gurii
-Nu inteleg la ce va referiti milord dar va pot asigura ca frecventez des aceste locuri incat sa stiu unde ma pot rani si unde nu. Replica Isabelle pe un ton nervos.
Contele zambi apoi pleca mai departe.