Capitolul 11

473 32 3
                                    

Din perspectiva lui Abby

Nu imi vine sa cred? Cum a putut? Am avut incredere in el.. cand imi spunea ca ma iubeste..De ce a facut-o? De ce? Cu ce am gresit? Il iubeam si il iubesc incontinuare,era cel mai important pentru mine si el ce a facut? M-a mintit,l-a durut in cot de sentimentele mele,el s-a gandit doar la placerile lui,atat.
Alergam ,dar nu aveam o destinatie..nu mai puteam sa stau in locul ala blestemat,vreau sa fug de tot,sa nu mai stiu nimic.Lacrimile nu se mai opresc,nu mai vad nimic, dar stiu ca trebuie sa plec cat mai departe de locul ala.

*************

Unde sunt? Ce s-a intamplat?
Ahh..ma doaree capul,dar de ce? Sunt intr-o camera alba,aud voci dar nu stiu ale cui sunt..Ce e locul asta?
"Este raiul fetita mea" vocea aia,nu se poate.
"Tata?" Spun cu lacrimi in ochi vazandu-l in fata mea
"Eu sunt,printesa mea."
"Ce s-a intamplat?"spun eu
"Ai avut un accident,fugeai de la petrecerea aia plangand si nu te uitai pe unde mergi .O masina a dat peste tine"
"Poftim?"
Brusc imaginile mi se derulau in minte.Kevin,depizitul,petrecerea,eu alergand .Am vrut sa traversez,dar o masina m-a lovit.De atunci pauzaa...
"Da tati,mi-am amintit,dar ce caut aici?"
"Esti in coma fetita mea.Numai tu poti sa hotarasti unde vrei sa fii.Aici sau acolo."
"Aici vreau,cu tine,aici nu plang,sunt fericita,nimic nu ma raneste.Este liniste.Linistea pe care mi-o doream.Aoci esti tu,tata" spun cu lacrimi in ochi
"Stiu printesa mea,dar acolo sunt persoanele pe care le iubesti.Stiu ca ma iubesti si pe mine,dar tu mai ai multe de facut,nu aici,acolo."
"Nu vreau sa te pierd din nou, tata,nu vreau" spun eu imbratisandu-l
"Abby, niciodata nu ma vei pierde.Poate nu sunt fizic,dar mereu am grija de tine,te protejez si te privesc de aici."
"Te iubesc, tati,mi -a fost dor de tine."
"Si eu te iubesc mult, scumpo.Acum hai sa iti arat ceva"
Tata m-a luat de mana indreptandu-ne spre o usa. Am intrat pe ea si am ajuns in salonul unde ma aflam eu.Dar nu m-am trezit.In pat eram eu,palida,inconjurata de persoanele dragi. Mama statea langa pat plangand alaturi de Magda,fetele din echipa,Jack,cativa colegi si cel mai important Kevin care ma tinea de mana,plangand.Stai plange? O doamne.
"Vezi scumpo? Toti vor sa te trezesti."
"Dar tati,nu mai vreau sa sufar..mama e plecata,Kevin m-a ranit,tu nu esti..Bella nu e cine credeam."
"Scumpo,mama ta a venit ieri,cand tu erai plecata si nu va mai pleca,iar Kevin te iubeste.Asculta-l si nu-l judeca.Tine minte te iubeste si nu e un om rau.Bella niciodata nu ti-a fost prietena,iar eu te voi veghea de aici si te voi iubi mereu."
"Pe bune? Nu pot sa cred" spun lacrimile invadandu-mi fata.
"Scumpo,promite-mi ca vei fi bine,ca nu te vei schimba,tu esti deosebita si speciala asa cum esti,vei fi foarte fericita cu Kevin chiar daca va ve-ti mai certa,mama ta ,prietenii si Magda va vor sustine.As fi vrut sa fiu si eu acolo cu voi,dar va voi proteja de aici,de sus.Acum du-te acolo si deschide ochii"
"Iti promit,tati,te iubesc si nu te voi uita vreodata,multumesc pentru tot."
"Si eu te iubesc draga mea,va iubesc pe toti,adio"
"Tata stai,nu pleca" tip eu,dar era prea tarziu,a disparut.

Incet,incet simt cum cineva ma strange de mana.Deschid cu greu ochii si ii vad pe toti in jurul meu privindu-ma.
"Abby,iubito,te-ai trezit" tipa Kevin imbratisandu-ma.
"Da si avem de vorbit" spum serioasa
Toti au venit langa mine si m-am imbratisat,pe fetele lor citindu-se fericirea.
Rand pe rand au iesit toti.Nimeni nu a aflat ce am visat.
A ramas doar Kevin care privea in jos.
"Pot sa te intreb ceva? "
"Desigur" spune privirea fiindui in pamant
"Uita-te la mine"
Incet isi ridica privirea,ochii sa-i fixandu-i pe ai mei.Observ ca avea lacrimi in ochi.
"Ma placi" spun nesigura
"Da,normal"
"Atunci de ce? De ce ai facut asta?"Spun cu lacrimi in ochi
"DE prost..nu stiu ce a fost in capul meu..eram drogat...beat..nu mai stiam de mine..Iarta-ma "
"Te-am iertat deja,dar nu am uitat.Ma doare sa stiu ca nu insemn nimic pentru tine. Ma doare sa stiu ca nu te fac fericit."spun dand frau liber lacrimilor ce stateau sa cada
"Glumesti? Doamne Abby" spune repezindu-se sa-mi stearga lacrinile,luandu-mi mana intr-a sa. "Ma faci cel mai fericit,doar ca am gresit.Nu eram eu.Nu stiam ce fac.Te iubesc,Abby.Cand te-am vazut intinsa pe jos intr-o balta de sange nu mai stiam ce sa fac.Ma simteam ca ultimul om."spune el nervos lacrimile cazand pe obrajii lui.
Era sincer.Stiam asta,o simteam.Nu stiam ce sa-i spun.Asa ca m-am apropiat de el unindu-mi buzele cu ale lui intr-un sarut perfect.La inceput a fost surprins,dar si-a revenit raspunzandu-mi .Limba lui si-a facut loc in gura mea,avand loc un razboi.
Nu imi vine sa cred.El e baiatul pe care il iubesc,si ma iubeste.
"Abby?"
"Mhh.."
"Trebuie sa-ti spun ceva"
"Ce?"
"Pff..e complicat..mi-e frica sa nu te pierd..acum ca te-am recuperat"
"Kevin,iubitule,niciodata nu ma vei mai pierde.Orice ar fi vom trece impreuna peste.Ai incredere" spun sarutandu-l scurt
"Pai.." incepe dar suntem intrerupti de mama
"Scuze ca va intrerup,dar Abby putem sa plecam.Ti-am adus hainele." Spune mama lasandu-mi hainele pe scaunul de langa pat
"Bine."
"Kevin continua" spun strangandu-l in brate.
''Nu-i nimic.Vom continua alta data."
''Nu.Spune-mi acum".
"Iubito,vom avea timp.Acum imbracate, asta in caz ca nu vrei sa ramai aici." Spune el zambind
"Cred ca glumesti.Patul asta are un arc care mi-a intrat in fund" spun razand

____________________
Heiii .Va multumesc pentru parerile voastre si pentru voturi.Mi-ati dat incredere si va multumesc ca imi cititi cartea.Va iubesc muult.Scuze pentru greselile gramaticale.O voi edita curand.
Ce credeti ca a vrut sa ii spune Kevin?
Pfff..vin examenele,dar voi continua sa scriu ❤ Love u all ❤

My bad boy !Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum