Nu știu cine s-a repezit primul.
Îmi amintesc numai aroma buzelor lui încă umede, atunci când mia cuprins gura ca-ntr-o încleștare.
O durere dulce și chinuitoare mi-a străbătut trupul și l-am sărutat la rândul meu, aproape violent.
L-am lăsat să mă...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Cântecul preoteselor e atât de monoton și de liniștitor încât sunt gata-gata să ațipesc întinsă pe altar ,în timp ce penițele lor subțiri scrijelesc pe spatele meu istoria regatului, cu vopsea roșie c-a focul.
- Pentru rodire, pentru moștenitori ,pentru împlinire....
Închid ochii o clipă ,revazând în minte tot planul pe care l-am pus la cale cu Flave și cu Gilbert .
Dacă tata m-ar prinde , aș putea chiar să fiu ucisă...și cu toate astea ,am o liniște stranie, de parcă moartea nu ar avea niciun efect asupra mea .
Am fost nevoită să-mi trimit o mulțime de lucruri prețioase în Egartha ,odată cu zestrea pusă de gaj cu tata. Știu,va fi cumplit de umilitor pentru mirele meu să rămână numai cu o duzină de cufere în locul miresei ,însă merită cu vârf și îndesat umilința asta !
- Sunteți gata ,Alteță! Mă trezește din visare vocea unei preotese.
Mă ridic cu greu ,ușor amețită de mirosurile jertfelor și de cântecul lor monoton.
Mă ustură spatele de mor!
- Cât timp va dura? Le întreb pe preotese ,holbândumă lung în oglindă ,cu gâtul alungit.
- Șase luni . Îmi răspunde înalta preoteasă cu un zâmbet . - Nu vă faceți griji prințesă !
Îmi vine să gem , la gândul că voi purta jumătate de an dovada clară cã sunt prințesa dispărută ,dar până la urmă.... n-am nevoie să arăt nimănui spatele meu gol . Va trebui sami păzesc spatele la propriu ,constant eu ironică.
Haide ,că avem treabăîn noaptea asta.
****
Mă uit în oglindă pentru ultima dată , cu un fel de liniște stranie.
E simplu : dacă reușesc, o să scap pentru totdeauna de tata și de planurile lui odioase. Dacă nu ,o să mor. Bănuiesc că moartea nu e O soartă cu mult mai rea decât căsătoria forțată cu un bărbat fără bun simț.
Rochia roz din mătase strălucitoare se așează în jurul meu c-a un trandafir , iar părul castaniu mi-e împletit sub formă de coroană în jurul feței.
Inspir adânc ,uitândumă la mireasa neconoscută din oglindă ,ai cărui ochii ușor verzi sunt marginiți le lini goase de tuș .
Nu seamănă cu mine, îmi dau seama cu un fel de ușurare. Nici măcar no să mă poată găsi, dacă mă caută după înfățișarea asta .
Mă îndrept cu pași mărunți prea masa mică din cameră ,unde pergamentul gros stă încă desfăcut.
Cerneala cu care mi-am semnat numele aici nici măcar nu s-a uscat încă.
Adara de Serathe ,e iscălit cu propria mea mână. Cu alte cuvinte, sunt oficial căsătorită. Indiferent de unde voi merge și ce voi face ,legal ,am deja un soț.
Kim Namjoon .
Mă surprinde semnătura soțului meu ,mai mult decât vreau să recunosc . Mă așteptam mă fie o mazgălitură neglijentă, greu de citit și neclară , însă literele sunt drepte și ascuțite , c-a niște soldați de armată înșirați la perfecție în linia de bătaie.
Scrie frumos ,recunosc ridicând din umeri. Nu că ar mai conta ,oricum.
Mă îndrept de spate ,privind tot mai neliniștită pensulă din perete. Curând va suna pentru rugăciune. E ora la care va avea loc evadarea mea.
Inspir adânc , privindumi mâinile splendide și degetele lungi , pline de inele. Miau transpirat palmele de emoție.
- Ada ! Îl aud pe Gilbert pe undeva . - Pari cu toatul pierdută de realitate !
Tresar ,dândumi seama că fratele meu stă în pragul uși,cu o cută de întruntare între sprăncenele dese și castanii.
- Sunt gata. Îi răspund cu un tremur involuntar . Flave a pregătit totul ?
Gilbert dă din cap ,în timp ce se îndreaptă spre masă, pentru a strânge pergamenul sul.
- Escorta regală va porni în seara asta spre Egarthia . E inportant să trimitem toate cuferele,c-a să nu stârnească bănuieli.
Oftez.
Nu am oprit pentru mine decât colierul ci piatra de onix al mamei și micul jurnal de buzunar , căruia îi fac uneori confesiuni. Nu-mi permit să iau alte amintiri: haine, bijuterii, obiecte ... care ar putea stârni bănuieli ,sau care mar face mai ușor de găsit.
- Sunt gata . Îi răspund încă o dată lui Gilbert.
Fratele meu face o grimașă studiind contractul de căsătorie .
- Atunci să mergem , soție a lui Kim Namjoon . Îmi spune cu un rânjet. - După cum îi sună numele pare a fi un individ chior ,care sforaie noaptea și care se scarpină în urechii cu furculița.
- Îîh ,Gilbert. Exclam dezgustată.
Fratele meu zâmbește , apoi își amintește ceva și cută îi apare din nou între sprăncene.
- Tata și-a luat rămas bun?
Întrebarea lui atârnă între noi c-a o lovitură dureroasă în stomac.
Îmi deschid brațele cu un gest teatral , încercând să zâmbesc în timp ce repet vorbele seci ale tatei:
- Să fi o soție supusă , Adara! Mâna mea asupra ta nu mai are nicio putere . Soțul tău îți va fi stăpân de astăzi!
Gilbert izbucnește într-un râs spart , plin de amărăciune, iar mie încep să mi se adune lacrmile sub pleoapele.
- Câtă grijă părintească . Observă cu sarcasm. Nici nu știu de ce mă așteptam la altceva !
Ai dreptate, pentru că nici eu nu știu.
Uneori am impresia că Regele mă urăște cu farvoarea pentru moartea mamei ,pentru că nașterea mea ia pus capăt vieții. Dar Aida spune că e doar indiferent . Că durerea și șocul pierderi mamei l-au făcut să-și abandoneze rolul de tată . Nu știu ....dar mă simt cumplit că plec așa de la Castel ,c-a și cum nici n-ar fi tatăl meu.
- Să mergem . Îmi spune Gilbert , ajungând repede la gândurile mele negre. - Dacă începi să plângi acum , o să ți se scurgă tot tușul ăla negru pe față. Crede-mă! Miresele care plâng sunt jalnice !
Un zâmbet fugar îmi trece peste față,și trag aer adânc în piept .
Nu mai e timp de pierdut , pentru că orologiul imens din Turnul Reginei bate ora nouă ,și trebuie să acționăm repede . La miezul nopții vom porni spre Egartha , sub ocrotirea Lumii Sacre. Sau cel puțin așa ar trebui.
Când cobor scările la brațul lui Gilbert , tocurile înalte ale pantofilor mei sună straniu pe marmura rece și cenușie.
Ultima dată când mai trec prin castelul ăsta, îmi dau seama ,iar entuziasmul și suferința îmi strâng stomacul ca un nod.
Naș fi vrut să plec ,dar nu mai pot nici să rămân .
