Fugind de El || K. Nm ||

capitolul 2

Evadarea *

Nouă și un sfert

Strâng cu putere brațul lui Gilbert , și palmele mele ude lasă urme pe cămașă lui de pânză neagră.

Fratele meu ridică ușor din sprânceană ,fără să vorbească , deși ochii lui căprui privesc cu grijă în jur , spre gărzile care păzesc intrarea în templu.

Poarta-te natural ,parcă îl și aud spunând. În timp ce Se oprește în fața uși din lemn sculptat .

Mă privește lung , trăgând aer în piept.

Știu că ar vrea să spună mai multe și nu poate ...

- Mișcă ! Îmi șoptește înainte să mă părăsească .

Dau din cap ,cu inima strânsă, și mă agăț de ultima lui promisiune .
Iar apoi intru în confesor gata de plecare .

****

Flave face ochii marii când intru.

- Prințul ăla nu va ști niciodată ce a pierdut ,
Îmi spune cu jămătate de gură . Arați.....

- N-aveam timp , Flave ? Mă răstesc la el ,
Încercând să ascund teama cumplită care îmi dă târcoale.

Vărul meu oftează , privindumă cum îmi desprind părul minuțios împletit.

- Așa e . Spune cu seriozitate , întorcânduse să caute ceva sub altar .

- Sfântă Wadara ! Exclam speriată . Mi-ai ascuns lucruri sub altarul sacru , netodule?

El rânjește , aruncândumi un sac de piele pe care îl prind în aer.

-Dim moment ce tata nu la găsit, bănuiesc că zeița e de acord cu plecarea ta , îmi răspunde vesel . Mantia! Puneți-o pe deasupra și haide !

Îmi leg în grabă peste rochia roz o mantie lungă din catifea vișinie , și-mi scot pantofi înalți , înlocuindui cu cizme de călărie.

Vărul meu ofteaza din nou , întreptânduse spre un raft cu cărții.

- Tocmai mă fac vinovat de o dublă trădare,
Costantă cu un zămbet strâmb .
Ajut o miteasă să fugă de mirele ei și deschid pasajul sacru pentru o muritoare păcătoasă .

- Sunt fecioară, îi amintesc dândumi ochii peste cap.

Flave zmbește , înpingând cu palma răsfirata o bucată din perete , care începe să se miște .