capitolul 13

14 3 0
                                    

Boala

- Nu  merge nimeni astăzi la târg.

Vocea doamnei Sadi sună foarte sumbru în salonul  în care ne-am adunat dis de dimineață, povestind vești neplăcute.

- De fapt, mă gândesc chiar să închidem hanul o vreme.

- E chiar atât de grav? Întreabă Eldred încet, și ochii lui frumoși alunecă spre Ela cu îngrijorare.

Ela îi răspunde printr-o înclinate subtilă din cap.

- Millie nu-și revine, continuă doamna Sadi răgușit. E tot mai rau, de fapt. Nepoata ei spune că și-a pierdut cunoștința.

Mi se pune un nod în gât.

De o săptămână întreagă lucrez la bucătărie ca o sclavă, dinainte să se facă dimineață și până noaptea târziu.

Mă dor toate oasele și uneori am impresia că n-o să-mi mai pot îndrepta niciodată spatele, după ceasuri întregi de stat aplecată peste sobele încinse de la bucătărie.

- E în regulă, spune stins. Pot să fac față.

Simt că mă prăbușesc, dar nu e cazul cedăm chiar în momentul ăsta.

- Numai că ni se termină proviziile, continui cu îngrijorare. Trebuie să ies, doamnă Sadi. Nu stau mult. Și promit că...

- Nu.

Joon mă întrerupe cu o voce aspră.

- O să merg eu. Fă-mi lista.

Clatin din cap, refuzând cu încăpățânare orice semn de prietenie din partea lui.

- Nu ști ce să cumperi. Și în plus...

- M fost cu tine de zeci se ori, Rosa! Știu exact de unde și ce trebuie să cumpăr.

Joon îmi spune atât de rar pe nume încât e limpede că situația e cât se poate se gravă.

Mi se strânge inima la gândul că trebuie să iasă cineva din han. Oamenii se îmbolnăvesc tot mai des, peste tot, și clopotele mortuare bat zilnic în centrul orașului. Nimeni nu reușește să înțeleagă de unde a pornit nebunia asta, deși se presupune că negustori străini au adus boala în Misk la Bâlciul Pescarilor.

- Merg cu tine! Se oferă Eldred. Îmi trebuie niște ierburi pentru cai.

- Nu!

Vocea Elei e plină de panică, și pare gata să izbucnească în plâns.

- Nu Eldred, te rog! Spune-i lui Joon ce trebuie să-ți cumpere, o sa se descurce.

Vânătorul zămbește ușor ironic ușor trist, un zbet rar zilele astea.

- Îmi frăngi inima,  azizi! Numai la Eldred te gândești! Dacă ar fi să mor eu nu ți-ar părea rău?

- Pe numele Zeiței, Joon! Îl ceartă doamna Sadi înfiorată de teamă. Sa nu mai glumește cu așa ceva, auzi?

Joon își dă ochii peste cap.

Fugind de El || K. Nm ||Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum