Fugind de El || K. Nm ||

capitolul 4

Escorta *

Ceva se leagănă cu mine .

Ceva se învârte .

Unde sunt ?

Deschid ochii amețită de lumina puternică a soarelui ,și zăresc pentru o clipă cerul albastru, limpede ca o oglindă.

Apoi toate sunetele din jur năvălesc peste mine : voci de bărbați pe care nu le recunosc ,strigătul pescărușilor ,vuietul valurilor....

Marea !

Mă ridic într-un cot ,încercând să-mi amintesc noaptea trecută .

- Bună dimineața , Rosa !

O voce tânără de lăngă mine sparge liniștea gândurilor mele , și mă întorc surprinsă .

- Cu mine vorbești ? Întreabă derutată .

Fata înclină capul și zâmbește.

- Da . De astăzi te cheamă Rosalina.

Îmi întinde o legătură de piele cu coperți groase,din care se desprind câteva foi cu pecetea administrației locale sin Misk.

Zaldan Rosalina. Documentele mele false.

Mă uit o clipă în jur,la marinari care roiesc pe puntea corabiei fără să ne bage în seamă, vorbind zgomotos și râzând.

Apoi o privesc din nou pe fata de lângă mine, care nu pare cu mult mai mare . Părul lung și negru îi e împletit în codițe subțiri care se amestecă estetic cu câteva bucle dese,prinse cu agrafe. Are un ten fără cusur , ușor măsliniu , sprăncenele bine conturate și pomeți sculptați, care indică hotărâre.

E drăguță.

-Cine ești ? O întreb cu precauție, încercând să-mi amintesc dacă Gilbert mia pomenit ceva de o însoțitoare .

- Elara. Ela, dacă vrei. Fratele tău m-a angajat c-a escortă.

Deschid ochii mari , uluită.

- Cine , Gilbert ?!

Ea clatină din cap aprobator .

- Nu Aveam nevoie ! Exclam iritată . Și în plus...

Fata face un gest brusc cu mâna, întrerupându-mă.

- Cum se păstrează peste iarnă scrumbiile uscate ?

Mă uit la ea dezorientată .

- Ce ?

- Cum se păstrează scrumbiile uscate ? Repetă ea , ușor iritată.

- De unde să știu ?! Ce legătură are....

- Mergem în Misk, mă întrerupe din nou. Cel mai mare oraș din port , fetițo. Cum crezi că o să supraviețuiești acolo cănd nici măcar nu ști cum se conservă pești pentru iarnă? Sfântă Zeiță,parcă ai avea scris în frunte că ești o prințesă fugară !

- Vorbește mai încet ! Mă răstesc la ea , furioasă la maxim pe prostul de Gilbert.

Asta-mi mai lipsea , o persoană în plus care să știe cine sunt! Ce-o fi fost în bostonul ăla sec al lui Gil??

- Nu-ți face griji , îmi răspunde ușor amuzată
Sunt plătită bine c-a să-mi țin gura și să mă asigur că te vei potrivi bine între oamenii de rând.

- Cine ești !? Repet din nou , simțind că-mi pierd răbdarea .

- Elara . Ți-am spus.....

- Cine ești? Repet mai apăsat . Nu cum te cheamă ! De unde îl cunoști pe fratele meu?
Și de unde pot să știu că nu mă vei trăda mă târziu?