capitolul 12

17 4 0
                                    

Scântei

- Îți poftesc gura, vocea, părul.
Tăcut și înfometat rătăcesc pe străzi,
Pâinea nu mă hrănește, zori mă tulbură
Toată ziua
Vânez măsura pașilor tai.

Mi-e foame de râsul tău elegant,
Vreu să-ți mănânc pielea ca pe-o migală
Să sorb raza de soare care arde în corpul tău minunat,
Nasul suveran al feței tale arogante
Umbră trecătoare a genelor tale.

Și mă plimb înfometat, adulmecând amurgul
Vânând inimă ta, pândind inima ta fierbinte
Ca un leu asteptându-și gazela  în ierburile înalte.

Vai, Rosa! Ce- avem noi aici, fată dragă?

Râsul Elei mă face să deschid somnoroasă ochii, neînțelegând ce vrea.

Prietena mea stă pe marginea patului chicotind zgomotos, cu o carte mică în mână.

- Mai e unul scurt. Îmi place. Ia auzi: trupul tău njește după mine tot asa cum njește al meu după focul de sub pielea ta dulce?

Mă întorc pe partea cealaltă cu un oftat obosit.

- Ce tot spui acolo, Elara?

Prietena mea zâmbește jucăuș.

- Nu știam că ai înclinați spre poezia erotică.
De unde ai luat cartea asta, de la bâlci? Știu pe cineva căruia aș îndrăzni să i-o fac cadou.

- O! Exclam brusc amintindu-mi de ce mă doare capul. E cartea lui Joon.  Îl ști doar, cu glumele lui nesărate.

Ela deschide ochii marii.

- Joon ți-a dat asta?

Își duce mâna la gură, cu un zâmbet șocat.

- Zeilor, Rosa! Am bănuit eu bine. Ceva se aprinde între voi de câte ori...

- Încetează! O întrerup enervată. Voia doar să mă irite, după bunul lui obicei. Că tot veni vorba: la ce oră te-ai intors acasa?

Obrajii i se inroșesc brusc, și începe să tușească.

- Imediat după tine, bănuiesc.

- Bănuiește prost. Te-am așteptat până la trei dimineața și nu erai sosită.

O privesc  cum își trece degetele peste fața încinsă, încercând să-și răcorească pielea rozalie.

- Se poate să  fi uitat de ceas, admite cu un zâmbet vinovat.

- Ai fost cu Eldred?

Fața ei se aprinde și mai tare, apoi începe să râdă.

- Da și nu. Depinde ce mă întrebi.

Expresia de pe fața mea o face să-și de-a ochii peste cap.

- Bâlciul Pescarilor nu e un loc unde sa te culci cu cineva, Rosa, deci poți sta liniștită.
Cu toate că...poate nu m-ar fi deranjat. Adăugă rânjind.

- Zeilor, Ela! Mă răstesc la ea indignată.
Credeam că ești o fată mai decentă.

- Păi te-ai înșelat, îmi răspunde amuzată.
De ce te uiți așa? Îmi place de Eldred. Mi-a plăcut de când a intrat pe ușa hanului.

Ridic din sprâncene deranjată.

- Și cu Joon cum rămâne?

- Ce să rămână?

Fugind de El || K. Nm ||Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum