Fugind de El || K. Nm ||

cpitolul 6

--Simt că-mi pierd mințile , o aud pe hangiță spunând, în timp ce-și masează tâmplele.

Îmi șterg mâinile se șoțul plin cu făină și mă ridic de lângă sobă , cerându-i scuze din priviri lui Millie, pe care am lăsat-o cu aluatul frământat numai pe jumătate.

- E în regulă , îi spun doamnei Sadi, știu cât de afurisite pot fi durerile de cap. Dacă nu vă deranjează , pot să mă ocup eu de registru și de clienți .

Proprietara dă din cap aprobator , întinzându-mi registrul imens,și geme stins, cu mâinile la frunte.

- Merg să mă întind , îi strigă Elei de după tejghea . O las le Rosa în locul meu !

Elara ridică din sprâncene îngrijorată , venind repede spre tejghea .

- Ești sigură că te descurci ? Mă întreabă cu neliniște . E plin de străinii și...

- Nimeni nu mă cunoște aici , îi amintesc încet. Ce poate fi atât de greu?

Ea clatină din cap îngândurată , însă nu răspunde.

- Hangițo ! Mă strigă cineva de la o masă . Încă un rând de berii!

- Masa opt, îi spun repede Elei , cu un zâmbet . Vrei să le duci tu ? Nu cred că m-aș descurca cu atâtea halbe deodată.

Ela aprobă printr-o mișcare grăbită , deși în ochii îi străruie încă neliniștea.

Deschide cu grijă condica hanului la o pagină nouă , privind cu vigilență spre ușă, pentru a surprinde următorii clienții.

Între timp,scriu frumos cu stiloul data la care suntem și numărul camerelor libere...

Clinchetul clopoțeilor de la intrare îmi întrerupe activitatea .

Cineva trânteșe ușa neglijent , lăsând o rafală de aer rece să se strecoare înăuntru, și încrunt din sprâncene iritată , gata săi strig că nu-i ușa de la hanul lui.

- Hangițo...

Îmi ridic privirea de la registru , ceva încremenește brusc în încăpere . Întâlnesc doi ochii întunecați, reci ca gheața și atât de tăioși  încât ar putea să-mi lase o dâră de sânge pe obraz.

- Nu eu sunt hangița ! Îi răspund iritată. Dar aș aprecia dacă n-ai trânti ușa aia ca un bădăran!

Ela tușește ușor,  de undeva din stânga, dându-mi de înțeles că o servitoare obișnuită nu se ia la harță cu clienți.

Nou- Veninul imi aruncă o a doua privire, la fel de ostilă înainte de a se așeza la o masă, fix cu spatele la mine.

Strâng din dinți.

Cine m-a pus să preiau treburile doamnei Sadi?  E clar că nu sunt făcută pentru asa ceva!

Cu un zâmbet forțat pe față,las condica jos și-mi fac loc printre mese , până la primul client pe care îl voi servi de când sunt la han.

- Cu ce aș putea să vă ajut, dom'le ? Întreb cu accent , imitând-o pe Ela.

Când se întoarce , mă surprinde să constant că e un bărbat tânăr . Și arătos pe deasupra, parcă  îmi transmite Ela din celălalt capăt, ridicând din sprâncene cu subînțeles.

Nou -venitul mă fixează cu o privire ostilă, de parcă laș fi deranjat din ceva foarte important .

- O cameră , îmi răspunde scurt ,și felul în care pronunță cuvintele , ușor tarăgănate,  ca un fel de muzică sălbatică , îmi dă de înțeles că nu e novian.  Și ceva decent de mâncare ,adaugă puțin iritat . Dacă se găsește  , bine-nțeles, murmură ca pentru sine.