În mintea unui psihopat

Speculații

       — Ați fost partenerul domnului Bran pentru cât timp?

       — Aproape patru ani.

       — Erați apropiați?

       — Da. Împărțeam același birou, ieșeam și în timpul liber.

      — Și în tot acest timp, nu v-a dat nimic de bănuit legat de comportamentul său?

       — Nu, chiar nu. Era un bărbat sigur pe el, profesionist, punctual.

       — Cât de bine cunoașteți oamenii, domnule Rus?

       — E parte a meseriei mele, deci tind să cred că foarte bine.

       — Și credeți că Adam ar fi în stare să comită acele orori? Apăsă Milo cuvintele, arătând spre tabla mare pe care erau lipite poze și dovezi.

       — Obiectez, nu e specialist! Ridică procurorul tonul.

       — Nu i-am cerut părerea de specialist, spuse Milo.

       — Se respinge, făcu președintele un semn din mână spre procuror și acesta se așeză enervat. Puteți răspunde.

       — Niciodată. Am fost acolo și când Maia a făcut legătura dintre ea și... victime, își înghiți nodul din gât. Adam a făcut tot posibilul să se implice și să o protejeze. A fost extrem de tulburat și mi-a cerut ajutorul.

       — Dar i-a fost interzis să mai participe la caz.

       — Da. Era implicat direct, ținând cont că era vorba de logodnica lui. Însă orice om întreg la minte își apără persoana iubită cu orice preț.

       — Iar Adam, din punctul dumneavoastră personal de vedere, sublinie Milo cuvintele, aruncând o privire spre procuror, a făcut tot posibilul pentru a o proteja pe Maia și de a găsi făptașul.

       — Absolut.

       — Nu mai am întrebări, reveni la locul său, bătându-l ușor pe umăr pe Adam în timp ce se așeză.

       — Ați spus că domnul Bran s-a implicat extrem de mult în cazul care o viza pe Maia. Există posibilitatea ca acest interes al lui să fie prezent doar pentru a afla mai multe detalii despre anchetă și dacă aceasta se îndreaptă împotriva sa?

       — Nu cred că acesta a fost scopul...

       — Dar ar fi putut să facă asta, dacă ar fi dorit?

       — Ar fi putut și să zboare cu un planor într-o Duminică, dar asta nu înseamnă că suntem aici să dezbatem toate teoriile care ne trec prin minte! Comentă Milo sarcastic, pufnind.

       — Domnule avocat, vă rog să păstrăm decența în sala de judecată! Se respinge!

        Procurorul se întoarse spre detectivul Rus, cu un zâmbet mulțumit pe față, așteptând un răspuns.

       — Doriți să repet întrebarea?

       — Bănuiesc că, ipotetic vorbind, ar fi putut.

       — Și, tot ipotetic vorbind, dacă vreți, ar fi putut să falsifice probele, în cazul în care acestea l-ar fi indicat ca posibil suspect? Ținând cont că le avea sub nas douăzeci și patru din șapte?

        Îl vedeam pe Milo fremătând, dând nervos din picior și îi simțeam frustrarea. Pentru că se oglindea în mine.

       — Este ilegal. Dar da, inspiră Rus adânc, răspunzând cu jumătate de gură. Bănuiesc că ar fi putut.