În mintea unui psihopat

Sine qua non

"Toate familiile fericite se aseamănă între ele. Fiecare familie nefericită este nefericită în felul ei."

Lev Tolstoi - Anna Karenina

        Îl priveam pe Milo, care clipi atât de încet, încât mi se părea că va trece o veșnicie până când va deschide ochii iar. Luminile păreau mai puternice ca de obicei și tot zgomotul din jur se transformase într-un zumzet înfundat, de parcă sursa gălăgiei ar fi într-un capăt îndepărtat al unui tunel. Adam se zărea undeva în spate, în ceață, și mi-am focalizat privirea asupra lui, înainte să mă întorc cu spatele. Nu îmi amintesc drumul propriu zis până acolo, dar îmi amintesc aceste detalii cu încetinitorul. Și vârfurile pantofilor mei pe sub pantalonii de costum ușor reiați. Apoi mi-am așezat o șuviță ieșită din coc după ureche și am ridicat capul, îndreptându-mi spatele. Totul a revenit la normal.

       — Vă rog să vă identificați.

       — Jessica Irimia, medic psihiatru.

        Nu îmi recunoșteam propria voce.

        Milo se ridică și veni lângă mine, îmi trase subtil cu ochiul, apoi vorbi cu voce tare:

       — Sunteți medicul psihiatru care a evaluat starea domnului Bran?

       — Exact.

       — Câte ore ați petrecut, mai exact, împreună?

       — Am început cu două în prima săptămână, apoi am ajuns și la trei, patru, în zilele în care ne vedeam. Însă peste șaizeci.

       — Peste șaizeci de ore, sublinie Milo informația. Și la ce concluzie ați ajuns?

       — La bază, pacientul meu suferă de tulburare de identitate disociativă, am punctat. Schizofrenie, depresie și trăsături narcisiste, depinde și despre care personalitate vorbim.

       — Ajutați-ne să înțelegem mai bine. Ce este tulburarea de identitate disociativă?

       — Această tulburare apare când individul, în primii ani de viață, are parte de o experiență traumatizantă, un abuz fizic sau sexual, ori ambele, peste puterea lui de înțelegere. Un copil nu are puterea fizică să se apere, așa că fuge mintal. Se disociază. Iar pe scurt, tulburarea de identitate disociativă înseamnă o fragmentare a sinelui.

       — Dar, de ce se întâmplă asta mai exact?

       — Pentru că, uneori, ne este imposibil să conștientizăm un abuz și să fim și complet funcționali în viața de zi cu zi.

       — Care este povestea lui Adam Bran?

        L-am privit când i-a pronunțat numele și văzându-l cum mă privește, curios, ușor încruntat, am simțit doar compasiune pentru omul acela. Mai ales pentru faptul că inclusiv el va descoperi despre sine anumite lucruri pe care eu nu i le-am spus. Mă gândisem și la probabilitatea ca Elias să mă lase baltă tocmai astăzi și păstrasem câteva informații atât pentru unul, cât și pentru celălalt, în cazul în care va fi nevoie să îi bulversez puțin. Da, era crunt din partea mea. Însă era necesar. Și îmi era al naibii de greu.