Al doilea volum al seriei Trădările inimii
A trecut un an și jumătate de când Aleydis, sora bastardă a regelui elfilor, a ales că nu are nevoie de aprobarea nobilimii și a decis să-și continue relația cu Prințul Hendrik din Feleris. Dar, acum...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
A călători nord pare ceea ce trebuie făcut, după Hendrik. Nu au idee cum să ajungă acolo, dar mesajul a fost purtat de un curent care vine din nord, iar toți au decis că așa ar fi cel mai bine.
Totuși, odată ce au întâlnit bucăți destul de mari de gheață, au știut că sunt pe drumul potrivit. Acestea formau o cărare, deși mereu se îndepărtau ușor, asigurându-se că nu ating corabia. Era o magie precum Hendrik nu a văzut niciodată. Din privirea lui Aleydis, prințul putea spune că magia elfilor de munte este ceva nou și pentru ea. Dacă pot face asta, ce alte moduri au de a-și folosi magia în război?
— Nu-mi vine să cred, Mathias spune de lângă ei. Nu am văzut așa ceva niciodată. Este pur și simplu... îngrozitor.
— Nu ne permitem un război, Aleydis șoptește. Trebuie să găsim o cale de a face pace. Orice ar fi...
— Dacă aveți nevoie de ceva, să-mi spuneți. Pe bune, vă ajut cu orice pot. Deja am trimis câteva scrisori la unii dintre profesorii mei care ar putea ști câte ceva despre elfii de munte. Orice aveți nevoie, dacă pot, vă ajut.
— Mersi.
Hendrik știe că Ballard nu ar ajuta. Nu. Tatăl lui Mathias, mai degrabă, ar vedea elfii distrugându-se reciproc decât Feleris implicat într-un astfel de război.
Ce au ei? Trenuri? Arme mai performante decât săbiile și arcurile care există de mai puțin de jumătate de an? O armată de oameni care pot muri în câteva clipe? Cum pot ei să câștige un război împotriva unui astfel de dușman?
— Vom vedea ce le putem oferi, Hendrik spune. Dacă au crezut că acel cioban este un spion... Mă îndoiesc că au o relație prea bună cu vecinii lor.
— Sper să ai dreptate. Dacă nu... Nu știu cum frații noștri ar putea câștiga împotriva unei astfel de armate.
Zilele trec și, apoi, săptămânile, cel puțin două. Pe măsură ce se apropie de Karik, vremea se schimbă. Hendrik știe că, dacă ar cădea cumva în apă, ar îngheța înainte de a se îneca. Frigul este mai cumplit decât a fost vreodată în Feleris, nici măcar în iarna în care mulți au murit înghețați de frig.
— Vremea asta... nu e naturală. Este magia lor, la fel cum magia noastră are un efect asupra plantelor din Larsenia. O pot simți. Este ca un...
Dar Aleydis nu apucă să spună ce are de spus pentru că își pierde echilibrul. Hendrik reușește să o prindă înainte ca ea să lovească puntea.
— Aleydis!
— Sunt bine, elfa spune odată ce se sprijină de pieptul lui. Mă simt doar epuizată.
— Poate ar trebui să te odihnești.
Hendrik știe că Aleydis nu a călătorit niciodată cu o barcă. Elfilor nu le place marea. Ar fi trebuit să știe că o astfel de călătorie ar epuiza-o.
